Dragă domnule Ion Columbeanu,
Ce căutam eu acolo? Ce căuta şi el: o atmosferă paradisiacă, populată cu femei goale şi minunate. Era pe vremea când Iri se cuplase, şi nu prea, cu o doamnă Romaniţa, cu care nu l-am văzut niciodată în mediile nocturne pe care le frecventam.
Mi-a scăpat. Sau era un amor de zi lumină, nu mă bag! Ba, pe vremea aceea era mai tot timpul însoţit de un asociat al său din Alcatel România, dacă nu mă înşel. Pe atunci mi-a mărturisit el relaţia secretă cu prinţesa Brianna Caradja, cu care se întâlnea mai mult prin oraşe, capitale europene cu economii avansate, şi iată, nu ca un ziarist ce sunt, ci ca un gentleman, am păstrat secretul acestei relaţii mai bine de 15 ani, dând-o în vileag, din greşeală tot în acest context jurnalistic, printr-o scrisoare.
Lucru care a resuscitat-o monden, un timp, pe sus-numita prinţesă. Nu ştiu, apropo, dacă vă convenea un mariaj cu o femeie de sânge albastru, nu dădea, cadristic, bine, de vreme ce aţi preferat ca fiul dvs să ia o femeie din categoria socială a doamnei Monica, adică modestissimă, din Moldova istorică.
Cred în această ultimă varintă, fiindcă aţi povestit plăcerea cu care, ca un adevărat Pygmalion, o modelaţi pe doamna Moni pentru înalta societate. Deşi acum trăind în libertinul Los Angeles bunele maniere nu folosesc la mare lucru.
Acolo, seara se umblă-n pantaloni scurţi călcaţi la dungă, şi-n pantofi din piele naturală, dar fără ciorapi în picioare. E ca dracu' pe caniculi.
Pe dvs vă ştiam ca pe o mică legendă aproape de mit: aţi stat în acelaşi birou de înalt demnitar încă din vremea lui Ceauşescu. Recent, aţi spulberat mitul: era pe vremea lui Dej.
Fabulos! Oricum, nu ştiu ce v-a determinat să apăreţi pe sticlă abia acum, dar aţi fost grozav. Apoi, am descoperit în domnia voastră germenii lui Iri. Sunteţi un bon-viveur, ca şi el. Mă scuzaţi că inversez raporturile, dar el e "omul public nr 1", domnia voastră fiind doar "tatăl lui Iri". Oricum, aţi dat un spectacol de farmec personal. Aţi dovedit că Iri nu s-a format din nimic!
George Stanca
