Dragă Erbaşu,

Pe vremea când eu eram arhitect-şef la sect 6, iar el şeful şantierului Militari. Ne-am împrietenit, îl invitam la mine acasă, la mama la un mezelic şi o tescovină. Căci, de dimineaţa până seara, el "ara" sectorul.

Era un om de cuvânt. Nu pălăvrăgea. Cristi îi seamănă. Apoi, l-am regăsit pe alte poziţii, un miliardar care făcea ce ştia: "ara ogorul" din apus în răsărit. Făcea bani. A făcut şi politică, am colaborat un timp, deşi eu sunt o ţâră mai de dreapta.

La CM de fotbal USA '94, îţi aminteşti Cristi?, am stat zile întregi în Walshire Boulevard Hotel. Nu are rost să mă lamentez. Important este - dna Elena, Cristi, Alex şi Nelu, frate mai mic al lui Mihai, cu care semeni atât de tare că de câte ori te văd mă înfior - că aţi rămas, sunteţi împreună şi lucrurile merg bine.

Căci, v-am văzut la lucru, zi de zi, de câţiva ani buni, prin Giuleşti Sârbi, unde stau eu. V-am văzut la comandamente cu primarul Oprescu sau cu Poteraş, primarul de 6. Ce aţi făcut voi e fabulos. Pentru mine.

Încă din copilărie, Giuleşti Sârbi - din Bucureşti, nene! - arăta, nu ca o mahala, ci ca o margine de sat uitat. Era un vis de o viaţă de om, - a mea! - să avem ce ne trebuie, canal, asfalt. Civilizaţie.

Ei bine, cu meritele lui Poteraş pe care l-am bătut la cap pentru "Moldova Capitalei", cum i-am spus eu Giuleştiului meu Sârbi; cu programul urmărit la sânge de Oprescu; şi mai ales cu truda voastră zilnică, lucrul e gata.

Labişian răcnesc: avem asfalt! Suntem, de facto, în civilizaţie. Cu tine Alex, cu truda ta, Nelu. Căci, am o poveste: pe când lucram la 6 , tot pentru asta mă băteam, asfalt în Sârbi! Am coterit cu Mişu şi cu primăriţa de atunci, Elena Nae - o "tovă" cu maniere de doamnă - care ne-a lăsat să deturnăm din asfaltul dedicat Pieţei Crângaşi; locul meu de baştină nu era "în plan".

Aşa am comis-o, superficial, pe furate. Iată că Dumnezeu a vrut ca lucrarea începută cu Mihai Erbaşu acum vreo 25 de ani să o terminaţi cu brio, voi, acum.

Să vă dea D-zeu sănătate! Doamnei Elena echilibrul de totdeauna, ţie Cristi lucrări multe!, ca şi lui Alex iubiri multe şi doar una stabilă! Iar lui Nelu, să calce pe urmele fratelui Mihai.

Cristi, mi-ai spus că drept mulţumire să aprind o lumânare pentru tata. Am aprins-o, iată, din tot sufletul meu!

George Stanca