Dragă Jean Pădureanu,
Chiar dacă o mai fi în fotbalul românesc, în prima Ligă sau în celelalte, vreun preşedinte mai vârstnic ca tine, dar nu e. Sau unul care are vechimea ta la un singur club; chiar dacă odată ai părăsit Bistriţa pentru Rapid puţină vreme, deşi ţie gândul tot la copilul tău, Gloria, ţi-a fost; cu toate astea, eu te consider/te proclam Patriarhul Fotbalului Românesc.
Cine ar mai fi ca tine? Deşi nu eşti nici măcar din zonă, tu ai sfinţit locul: oraşul transilvan Bistriţa. Când măcar în fotbal, zici Bistriţa, zici Tata Jean.
Un politician român, acum vreo zece ani, fusese desemnat de partidul său să candideze acolo, la Bistriţa; deloc fraier (a ajuns şi ministru pe două portofolii) m-a rugat să vorbesc cu tine să îl primeşti(!) şi să-l ajuţi. Te considera un brend, un lider de imagine al burgului şi al zonei.
La meciul cu echipa mea favorită, Rapid, pe care ai învins-o pe merit - mămăligi cu paie şi un pic de caca...o braziliană - te-am văzut cu o pătură pe poale şi mă gândeam: "Uite Jenel, în loc să stea acasă, undeva într-o vilă pe Bârgaie, dormitând la soare, în loc să crească nepoţi şi strănepoţi, tremură şi la propriu şi la figurat, acolo, pe teren.
Dar, se ştie, tu iubeşti fotbalul, iubeşti Gloria mai mult ca pe orice. Oricum, Gloria e dincolo de familie, de viitorul tău - cât l-o mai hotărî Dumnezeu; deie cât mai lung! Cariera ta, viaţa pentru fotbal, iubirea, toate, una peste alta, reprezintă Gloria.
Gloria Ta, Jeane. Apoi secretul acestei longevităţi se află în temperamentul tău echilibrat, înţelepciunea ta cândva de vulpoi, azi un om respectabil, care a încercat să sădească pacea şi echilibrul de care fotbalul nostru are nevoie.
Nu degeaba ţi se spune Lordul. Şi cine ştie-ştie: cuvântul lui Jean Pădureanu n-a fost niciodată încălcat de el. Iar pe mine, ca apropiat al tău, de pe când erai în Giuleşti, mă mai leagă ceva, ce ţine de amintiri.
Acel de neuitat strop de vin ce-mi invadează memoria gustativă, care poartă numele unei îngeriţe blonde, ravisante şi ameţitoare: Lechinţa. Ridic o cupă simbolică de Lechinţa în onoarea ta, Jeane!
Şi, te rog să rămâi tot aşa de verde. Al tău,
George Stanca
