Dragă Mircea Sandu,
Nu numai pentru cei ce urmăresc fotbalul, ci pentru oricine ascultă întâmplător dialogurile lui "urinare". Ce zic eu, e un cuvânt moale: nici "flatulare", nici limbajul ordurier; scatologic, coprolalia asta isterică, şi n-ar fi prea tare spus.
E un afront la bunul simţ. O duhoare insuportabilă, execrabilă vine din fotbalul pe care îl prezidezi de 20 de ani. Sigur, lucrezi cu materialul clientului. S-au dus vremurile lui "să moară mama!" şi ale scuipatului printre dinţi, care păreau groteşti.
Astea sunt acum dulci romantisme. Tu trebuie să le opreşti! Este breasla pe care o prezidezi. Iar eu, unul, te somez prieteneşte, de dragul reputaţiei tale şi al fostului fotbal românesc, de dragul prieteniilor tale internaţionale cu Platini şi alţi inşi glorioşi şi civilizaţi: Mircea Sandu, fă ceva! Peştele de la cap se-mpute.
Şi capul nu e altcineva decât şeful de club. Boss, financioban sau preşedinte. De ce nu-s toţi lorzi ca Pădureanu, gentlemani ca Paszkany, discreţi ca Ion Nicolae-Astra? Emisiunile de fotbal, cu toată curăţenia de limbaj a moderatorilor, cu tot apelul la tonuri civilizate, au ajuns latrine publice, pisoare insalubre.
Puteeeee, Mirceo! Să nu uităm certurile, scuipaţii unui impresar spre un redactor civilizat, care a ştiut să încasesze mârlănii incomensurabile; jegoşeniile dintre preşedinţi, care dau exemplu penibil, prin popularitatea acestui sport.
Femeile şi copiii se ţin departe de mormanul acesta olfactiv. Trebuie să cooperezi cu CNA, cu televiziunile sportive, să nu mai invite elementele alea care - vezi Doamne! - aduc un rating uriaş. Uriaş, prin putoare şi urdoare!
Cere o lege Parlamentului, să se mişte şi aleşii ăştia care în campanii dau năvală la îmbăieri de populime. Limbajul ăsta rimează cu cel al politicienilor. Dar, dacă pe animalele ăstea politice le guvernează obsesia puterii, presiunea realităţii, uneori deloc roze, ba chiar căcănii - mă molipsii şi eu! - fotbalul e sport; are regulile, prestanţa, onoarea sa. Nu ca-n politică, unde totul - de la corupţie, şantaj, crimă - e permis. Ne sufocăm, Mircea! Fă ceva!
George Stanca, pamflet
