Dragă Romică Ţociu,
Umor direct - se dădea voie! - penetrant, comic de situaţie, de limbaj, mimică chapliniană, texte corozive, social-politice, cu vădită tentă antineaneluiliesciană, beton! Apoi te-ai înhăitat cu moldoveanul de Cornel Palade. Stan şi Bran postdecembrişti.
Tu, olteanul iute, el, moldavul molcom. Tu, "şefu", el, "fraieru" tău; omul care ştie să încaseze, ciufulitul, lălâul, dar totodată spiritualul, subtilul. Pereche de parcă m-am născut cu voi în ochi. Eraţi peste tot, la baruri, pe "litorale", în "trebonale", în Bucureşti, la Piteşti, să trăieşti!, cum îţi place să ciripeşti.
Fără voi nu mai era paranghelie, nuntă, botez, cumetrie, festival de bere, ţuică, vin, coniac, prăştină, carcalete, monopol. Eraţi peste tot. Fugeaţi ca supersonicul: azi aici, mâine-n Focşani, ce-am avut şi ce-am pierdut!?, din Constanţa la Ploieşti, să trăieşti!, cum îţi place să ciripeşti! Glorie-n valuri, banu' cu toptanu', vă iubea, bă, boboru'!
Apoi, colac peste pupăză, v-aţi făcut arhanghelii lui Stângă la Eurobingo: supershow de noroace: anunţaţi lumea că s-a-mbogăţit, scoteaţi omu' din foame! Eraţi aproape chip cioplit, vă ştia tot natul, toată ţara, da', cine dracu' nu vă ştia!? Copiii nenăscuţi!
Aţi strigat miliarde de lei, maşini, apartamente la bătătura românului, aţi adus bucurie, fericire. Şi cu cât umor, cu câtă fantezie, Romică! Vă iubeşte lumea şi acum, deşi faceţi cam acelaşi lucru, sunteţi sus, aveţi preţ, aveţi cotă.
Tu băi, oltene de-al meu, juvete, m-ai învăţat ce e noul umor popular românesc, autentic. Fie el şi vulgar, pe tine te prinde, ai voie, ai dezlegare, că eşti din popor.
De la tine am reînvăţat să râd sănătos, româneşte; de la tine, să beau whisky cu sifon la halbă; de la tine am deprins curajul social: ăla de a spune tuturor lucrurilor pe nume, direct.
Ce să mai, tu şi Palade sunteţi clasici ai băşcăliei neocaragialiste - mamă, ce termen mi-a ieşit! - ai nonconformismului social.
Marxu' şi Engelsu' râsului sănătos.Vivat!
George Stanca, pamflet
