Dragă Venus,Veneră,
Capricioasă, ravisantă, schimbătoare, ciufută, răspunzând sceptică la complimentele unui poet care doar constată frumusețea Ta. O faci uneori până la vulgaritatea unei respingeri.
Primește, Veneră, cu pioșenie omagiile poetului; de admirație în fața frumuseții Tale pure, nu musai carnale, nicidecum ca pe avans... Adesea am găsit răceală sau ură, sau jenă, în fața unei femei căreia i-am făcut un compliment. O vorbă frumoasă, inspirată. Nu un avans... La avansuri omul de azi are alt cod.
Direct și mai vulgar. Nu e Poetul în această spiță... Nu credeam că atunci când clamezi admirația pentru o femeie elegantă, ravisantă este musai un avans. Ce avans să fac eu Monalisei Gioconda?
Ceciliei Gallerani? Naive ființe, primitive, sălbatice cele ce nu cunosc ce e tendrețea dezinteresată. Sau curtenia. Nu cred că atunci când am descris, venerat, definit femeile ever-green ale României am făcut vreun avans. Ar fi o mare prostie față de: Loredana, Săvuică, Andreea Marin, Răduleasca, Tania Budi, Anca Țurcașiu, Gabi Szilaghi, Iuliana Marciuc, Luciu... Femei adorate, care rămân mereu femei. Adorația e un prinos adus lor, eleganței, rigorii de viață, respectului de sine...
Da, am avut o traumă recentă să constat că unele doamne, soții de megieși, cred că dacă Poetul le face complimente, deloc șoptite parșiv, ci în gura mare, ele sunt avansuri în public. Păcat. Regrete eterne. A murit tandrețea. Rămâne politețea. Cea mai frecventă formă de dispreț.
Venus, Veneră, Afrodită! Nu există viață fără de voi. Cine spune, ne explică "de ce iubim femeile?" e un imbecil... Dumnezeu v-a dat misterul, inefabilul. E un fapt inexplicabil de ce vă iubim fără încetare. Fără timp. Spațiu. Limite. Până la Infinitul pozitiv...
Lena, iubita mea soție, Ana fiica mea, iertare că mă suportați...
George Stanca pamflet
