Dragă Victor Rebengiuc,

Şi parcă tot ieri, eu studentul care eram , vă eram comesean la Modova, după câte un spectacol la Icoanei. Parcă ieri v-am văzut în atâtea piese importante ale Bulandrei din studenţia mea, când îmi petreceam zile în şir pe lângă Izvor sau Icoanei.

Recte Cireşica sau Moldova, nescăpând - m-am mai lăudat cu asta - nici cele două spectacole plus repetiţia generală la Revizorul lui (Gogol//)Pintile.

Nu mai enumăr rolurile memorabile din spectacolele de teatru şi filmele cu domnia voastră, puse de mari regizori: Ciulei, Pintilie, Penciulescu, Ghelerter.

Nu mai enumăr rolul românesc de film care vă este emblemă : "Moromete"-le lui Marin Preda. Sigur, sunt convins că aveţi creaţii mai mari, mai "culturale", roluri mai abisale ca profunzime, şi mă gîndesc la Caliban, Tipătescu, Astrov şi încă alte roluri mari, care adunate acum la cei 78 de ani, fac un colan de perle unic.

Că nu aiurea a afirmat marele Ciulei despre domnia voastră că sunteţi cel mai mare. Dar, mie îmi mai plac la dvs. simplitatea românească neaoşe şi corosivitatea, intoleranţa faţă de românul bou; rolul social de actor-conştiinţă.

Cum era răposatul Paler; cum e şi dl Pleşu azi. Da, prin verticalitatea conştiinţei sunteţi un Pleşu al teatrului. Dar pentru românul de rând rămâneţi Moromete.

Chiar dacă mie, fir-ar să fie!, nu-mi place numele ăsta al lui prea rezonant cu legenda ucrainiană a lui Ilia Morumeţ! Ce să fac, sunt tributar, pe invers, orelor de limba, cultură rusă şi sovietică din şcoala primară! Şi, pentru că gestul vostru cu hârtia igienică a rămas legendar chiar şi pentru de duodenele votante, remarc faptul că, cu toată tăcerea socială, aţi rămas acelaşi.

Vă citez: " La pomană se înghesuie toţi, se calcă în picioare. Ce e un mic? Pentru orice om, e posibil să-şi cumpere unul de la un grataragiu din colţul străzii. Dar ei nu! Ideea e să te baţi cu toţi, să te împingi acolo, să-ţi dea unii mititelul gratis şi pe urmă să-l mănânci fericit şi cu hainele rupte în urma luptei."

La mulţi ani, dle Rebengiuc! Să ne trăieşti, nene! Şi, nu uitaţi, un sul de hârtie igienică, e moartea unui arbust. Păcat de pădurice!

George Stanca