Drama actorului Valentin Uritescu: suferă paralizii şi pierderi de memorie
De peste 35 de ani, Valentin Uritescu duce o luptă cu o boală necruţătoare: Sindrom Piramidal, din cauza căreia suferă paralizii şi scurte pierderi de memorie. Până acum, a reuşit însă să îi ţină piept. O mai afuriseşte maestrul din când în când cu apelativul “nenorocita asta de boală”, dar nu se lasă doborât cu una, cu două.
Actorul ne-a vorbit, într-un interviu acordat în exclusivitate, despre viaţa lui de dincolo de scenă: „Cu sănătatea stau mai prost, s-au agravat simptomele, dar nu mă las. Nu e nici chiar atât de rău pe cât spun alţii... Am căzut în genunchi, pe stradă. S-a uitat lumea la mine, dar nu mi-a păsat. M-am ridicat şi am mers mai departe, aşa cum am făcut mereu în viaţă”, ne-a spus Valentin Uritescu.
În ciuda problemelor de sănătate, el continuă să-şi ajute soţia la treburile casnice, merge adesea la Piaţa Obor să cumpere cele necesare, pe care le aduce acasă cu ajutorul unui cărucior: „Am adus de la piaţă opt baterii cu apă. Atunci am căzut pe stradă... Dar nu mă dau bătut, trebuie să fac mereu câte ceva. Mor, dacă nu mai am nimic de făcut”.
Artistul îşi dedică mare parte din timp şi prozei, aflându-se la cel de-al treilea volum: „Trebuie să rescriu toată cartea. O terminasem, dar mi-au spus cei de la editură că m-am pierdut în prea multe detalii tehnice. Când am recitit-o, mi-am dat seama că au avut dreptate. Am un lepcon d-ăsta, sau cum îi zice... laptop, dar nu mă descurc cu el. Mai bine aştept să îmi repare maşina electrică de scris! Cu stiloul nu mai pot scrie, de la sindromul ăsta al meu, aşa că mă descurc cu maşina de scris. O am de vreo 5 ani, am mai avut alte 4 maşini, pe care le luam de la consignaţia. Despre ce va fi vorba în acest nou volum? Pe scurt, despre talent actoricesc, succes, invidie, râcă, muncă, multă muncă”, a mai adăugat el. Are un motan, în vârstă de 18 ani, pe care l-a numit Fulgerică. Iar Margo, căţeluşa pe care a salvat-o în timpul filmărilor la pelicula „Margo”, îl ţine şi ea ocupat pe maestru.
Lucrează la cel de-al treilea volum
Mai are grijă şi de cele câteva înaripate: „Gât-lung şi Gât-scurt sunt doi pescăruşi pe care îi tot hrănim, eu şi soţia mea. Au ajuns să ne ia peştele din palmă, pungaşii! Dar mai avem şi nişte porumbei care ne vin la fereastră, unde le punem arpacaş”, ne-a mai dezvăluit Uritescu. Conştient de gravitatea afecţiunii care nu-i dă pace, maestrul vorbeşte cu relaxare despre sfârşitul vieţii: „Vreau ca moartea mea să fie discretă, destulă bubuială am avut cât am trăit. Vreau să fiu înmormântat la ţară, acolo unde îşi dorm somnul de veci şi părinţii mei”.
Soţia îl ajută să meargă şi să vorbească
Maestrul suferă de Sindrom Piramidal, care se manifestă prin ”semne de deficit al motilităţi voluntare, urmate de semne de spasticitate, traducând o activitate motorie reflexă, inhibată în mod normal prin sistemul piramidal”, spun medicii. Mai pe înţeles, Valentin are pareze sau paralizii ale mişcărilor voluntare. Dar nu e singur în lupta lui cu această afecţiune. În spatele său se află mereu Valeria. Îi este nevastă de 48 de ani şi nu l-a lăsat nici la greu, aşa cum i-a jurat în ziua nunţii, în faţa altarului. Îl ascultă atentă şi îi şopteşte discret câte un cuvânt, atunci când maestrul se poticneşte în exprimare : „Am o soţie uluitoare!”, a lăudat-o Valentin, în timpul discuţiei noastre.
