Eugen Cristea, despre pumnul încasat de la Tora Vasilescu, în studenție: „M-a umplut de sânge. Și acum mai am semn”
Azi, 22 martie, îndrăgita actriță Tora Vasilescu împlinește 70 de ani. La ceas aniversar, colegul ei de scenă, Eugen Cristea, îi urează sănătate, fericire și viață lungă. Nu s-a putut abține să nu zâmbească, amintindu-și o întâmplare din studenție. Una care acum pare amuzantă. La momentul respectiv, i-au cam dat lacrimile de durere.
Eugen Cristea a făcut I.A.T.C. „I.L. Caragiale în perioada 1972-1976. Tora Vasilescu i-a fost colegă de facultate și i-a rămas bună prietenă până în ziua de azi. Tot până în ziua de azi poartă pe față un semn care să-i aducă aminte de ea. „În facultate, făceam lupte scenice, căci da, exista și așa ceva și era o materie – dacă o pot denumi astfel... La una dintre lecții, am studiat pe îndelete loviturile de pumn trucate, spectaculoase, dar fără niciun fel de risc pentru executanți. Cu alte cuvinte, lovitura trebuia perfect coordonată cu modalitatea de reacție a partenerului care primea pumnul în față. Practic, pumnul trece pe lângă capul partenerului, la foarte puțini centimetri, partenerul dându-și capul pe spate sau în lateral, exact în clipa când lovitura trece pe lângă … Un secret mic, dar deosebit de spectaculos pentru privitor. Și, cum am spus, total lipsit de risc inutil. Toate bune și frumoase, ora se termină, noi, studenții, entuziaști că am mai descifrat o taină a teatrului și a filmului, începem să ,,aplicăm”, ceea ce tocmai învățasem pe sălile Institutului. Totul era perfect, totul era sub control. Mișcările perfect coordonate, ne admiram și ne încurajam unii pe alții”, a povestit Eugen Cristea pentru Magnanews.ro.
Cum a luat Eugen Cristea un pumn de la Tora Vasilescu
Într-o zi, se pregătea pentru cele 4 ore de actorie care se derulau după-amiaza, între 16 și 20. „Coborâm, destul de obosiți, treptele Institutului spre ieșire. Și, ceasul rău, pisica neagră, politicos fiind, o las pe Tora să iasă înaintea mea pe poartă. Zis și făcut. Peste câteva fracțiuni de secundă, simt ceva ciudat în aer și văd cu groază pumnul Torei, îndreptându-se falnic spre falca mea stângă, izbindu-mă puternic și plesnindu-mi buza de jos, firește tot pe partea stângă. După atâția ani, mi se pare straniu că nu m-am prăbușit la pământ. M-am clătinat puțin, m-am rezemat de zid, constatând cu stupoare că simt un gust metalic în gură… Constatând cu aceeași groază că sângele care curgea din belșug din buza spartă își găsea cu ușurință loc pe cămașă, de altfel albă… «Ce-i asta?», întreb îngrozit și ușor nearticulat. «Hi, hi», chicotește Tora, «am vrut să mai repetăm loviturile învățate azi, dar nu mi-am dat seama că ești atât de aproape în spatele meu. Vezi, ce păţeşti dacă ești politicos?» Ce să mai zic? Am decis să plecăm împreună spre spital”, își aduce aminte simpaticul actor.
Îi este greu să uite și acum întâmplarea. Asta pentru simplu motiv că semnul de pe buză se vede și în ziua de azi. „A rămas un semn aproape imperceptibil pe buza de jos. Se vede doar în prim-plan, dacă te uiți atent”, explică Eugen Cristea.
