George Stanca: Dragă Silviu Biriş,
Pe vremea când erai student la Institut, eu conduceam un săptămânal. Atunci cineva a venit cu un interviu luat ţie. L-am aprobat - ştiind, de unde dracu? - că vei ajunge un actor mare.
Deşi numele tău îmi sugera o coincidenţă cu cel al primarului de Snagov. Apoi, am aflat că era chiar tatăl tău. Văr cu Veta Biriş şi el însuşi - un ardelean pripăşit nu ştiu cum în Snagov - un excelent interpret la taragot. Enumăr astea, aptitudinile parentale, ca să se vadă că nu ai apărut, ca artist, chiar aşa din neantul stufărişului snagovean, ai rădăcini, gene, nene!
Eram curios să aflu ce s-a ales de tine ca actor şi nu a fost nevoie, că am început să te văd pe la tot felul de programe tv, chiar şi cântând. Talentul forţeză uneori fiinţa din om... îl siluieşte: simţeai nevoia imperioasă, instinctuală, atavică mai degrabă, să te exprimi/expui în public, pe scenă, la tv... Unele probleme false, inventate de presă, privind relaţia cu tatăl tău suferind, au „ajutat" poate la notorietatea ta. Ştiu, nu iubeşti tabloidele. Şi eu...
Cert este că, peste toate aceste evenimente, te-am mai văzut într-un rol secundar în piesa celebră cu dl Beligan, „Egoistul". Lucru care m-a înverşunat să te văd musai şi pe tine, întreg, cu un rol definit şi definitoriu. Şi uite că l-am/te-am prins. Te-am văzut în cele două comedii cehoviene de la Arcub.
Minunat. Deocamdată în registrul comic. Eşti chiar inventiv într-o zonă în care se pare că s-a spus totul. Ştii, stăpâneşti limbajul comic la nivel de nuanţe, dar îl dozezi extraordinar: Nu calci, nu ajungi la marginea cabotinajului din teatrul buf, a comicului exagerat de situaţie. Sigur că te ajută şi textul. Scris de un „textier" de geniu AP Cehov. Dramaturg, nu fierar... Dar, în ineditul cu care vii în faţa publicului ştii să nuanţezi, să potenţezi de la voce, suflu intensitate, la gestică. Nu forţezi, nu şarjezi, nu eşti deloc caraghios cu intenţie. Ba, nu eşti deloc caraghios. Eşti comic. Mare surpriză, mare revelaţie...
P.S.: Mai treci şi tu prin cluburi de fiţe să te ştie „lumea bună", măy...
