Cum a ajuns Lavinia Petrea să prezinte știrile la Pro TV: „Mi se părea un vis prea îndrăzneț”
Ediţia din această săptămână a revistei Click! TV vine cu o poveste impresionantă. Lavinia Petrea, una dintre ştiristele cele mai cunoscute din televiziune, reuşeşte să sfideze clişeele potrivit cărora femeile nu pot avea o carieră de succes şi o familie mare, dar şi grijă, timp şi respect de sine pentru a se îngriji. Desigur, în spatele acestei reuşite se află multă muncă şi o educaţie serioasă.
Anul acesta, Lavinia va schimba prefixul: va sărbători 40 de ani. Cu toate acestea, nici vârsta, nici greutăţile vieţii, nici ritmul agitat pe care viaţa de jurnalist îl presupune şi nici măcar cele trei naşteri nu au făcut-o să abandoneze lupta de a lucra zi de zi la o variantă mai bună a sa. Mai bună nu în comparaţie cu alţii, ci chiar cu ea.
O vedeţi la ştirile dimineţii la PRO TV, dar Lavinia Petrea face multe şi în spatele camerelor de luat vederi. O săptămână prezintă jurnalele informative împreună cu Mihai Dedu, de la 06.30 la 10.30, o săptămână lucrează nouă ore în redacţie. De fapt, această muncă din culise îi este, poate, cea mai dragă, pentru că aşa a şi început călătoria ei în PRO TV, acum aproape două decenii. Aflăm toată povestea, chiar de la ea...
Citește și: Secretele matinalilor de la tv. Cum reușesc prezentatorii să se trezească la 3-4 dimineața
Interviul cu Lavinia Petrea poate fi citit şi în ediţia Click! TV din 25 martie, revistă care se găseşte în toate punctele de vânzare de presă şi se distribuie, gratis, împreună cu ziarul Click! Click! TV este cel mai citit şi îndrăgit ghid tv din România, care se bucură de cea mai mare audienţă, răsplătind fidelitatea cititorilor săi prin publicarea celor mai multe programe și recomandări tv.
- Lavinia, de câţi ani, la PRO TV?
Anul acesta se împlinesc 19. Eram o copilă atunci când am intrat în redacţia PRO TV. Aveam un amestec de timiditate cu ambiţie, curiozitate şi tenacitate şi aveam o incredibilă sete de cunoaştere. Eram în stare să stau acolo zi și noapte, fără regrete, fără să mă plâng.
Eram la început de drum și știam că doar dacă dau tot, cu inima deschisă și fără frustrări, am să reușesc. Țineam extrem de mult la fiecare subiect muncit de mine. La fiecare detaliu. Și acum îmi amintesc și ce cadre am folosit în anumite știri pe care le-am făcut. Da, îmi iubesc profesia, și ce noroc că pot spune asta!
- Cum s-au schimbat pe parcurs visele?
În primul rând nici prin vis nu mi-a trecut că aş putea ajunge prezentator de ştiri la PRO TV. Eram acolo, un corespondent care îşi vedea de treabă şi se bucura că face parte din cea mai bună echipă de ştiri din România.
Nu îmi exprimasem dorinţa de a prezenta ştiri. Îmi doream să mi se întâmple asta ca o trecere firească la o altă etapă în cariera mea, dar mi se părea un vis prea îndrăzneț ca să-l și verbalizez. Și acum îmi amintesc emoția și uimirea pe care le-am trăit atunci când șefa mea mi-a spus să merg în studioul de știri ca să dau probe.
- Care este cea mai mare bucurie pe care ţi-o aduce jobul?
Când primesc mesaje de la telespectatori care îmi spun că le fac dimineţile mai frumoase, mi se umple sufletul de bucurie. Înseamnă că nu mă trezesc degeaba. Iar satisfacţia cea mai mare a venit întotdeauna din subiectele pe care le-am abordat în ştirile făcute de mine. Nu voi uita niciodată că după o ştire făcută la iniţiativa mea, o mamă şi-a regăsit fiica pierdută, după opt ani.
- Cum arată rutina zilelor tale atunci, atunci când ești de serviciu?
În săptămâna în care sunt la pupitrul știrilor de dimineață, în ciuda faptului că mă trezesc foarte devreme, sunt foarte productivă. Este săptămâna în care fac cele mai multe lucruri într-o zi. Trăiesc intens timp de patru ore și jumătate, cât timp lucrez pentru jurnalele live, care se termină la 10.30.
Apoi fug, la propriu, pentru că la 11.00 fix îmi încep antrenamentul la sală. Am ajuns la performanța să mă echipez în două minute. Apoi merg să fac diverse cumpărături pentru casă, în special alimente și ingredientele necesare ca să pregătesc cina. De regulă pe copii îi luăm de la școală și grădiniță în jur de ora 17.00.
Așa că încerc să-mi rezolv toate treburile până atunci, pentru ca apoi să mă pot ocupa doar de ei. În zilele în care nu merg la sală, după știri fac alte lucruri, unele doar pentru mine, altele pentru casă și copii.
Săptămâna în care merg la redacție este mult mai solicitantă pentru că programul meu începe la 10.00 și se termină la 19.00. Mă bucur mult însă că sunt dimineața alături de copii și îi pot pregăti de școală și de grădiniță.
Merg apoi la sală și de acolo, de la redacție. Este săptămâna în care de cele mai multe ori mă ajută mama și mama-soacră. Trec și ne lasă mâncare. Serile mele sunt aproape exclusiv dedicate soțului și copiilor. Se întâmplă foarte, foarte rar să fac altceva.
- Anul acesta schimbi prefixul. Cum te simţi, ce gândeşti despre asta?
Nu îmi vine să cred că sunt ai mei aceşti 40 de ani. Mă simt mult mai tânără. Cred că îmi dau elan complimentele pe care le primesc. Mi se spune des că par mult mai tânără. Ce bine! Altfel, cei 40 de ani mă găsesc o femeie fericită, iubită şi împlinită şi o mamă cu inima plină de iubire şi mândră de copiii ei.
- După trei naşteri ai o siluetă superbă. Care este secretul?
Mulţumesc mult pentru aprecieri. În mare parte este meritul moştenirii genetice, apoi faptul că păstrez un echilibru în tot ceea ce fac mă ajută să nu pierd controlul asupra kilogramelor în plus. Am şi norocul să îmi placă să fac mişcare. Am făcut sport mereu, am crescut făcând mişcare.
Am crescut cu mâncare sănătoasă şi am învăţat de mică să nu exagerez, nici măcar cu feluri de mâncare preferate. Spre exemplu, la micul dejun îmi place să mănânc pâine cu unt şi gem, dar fac asta doar în weekend. Şi sunt foarte activă.
- Ce a însemnat pandemia pentru tine până acum?
Cele mai grele au fost primele şase luni din cei doi ani. Ne lipseau foarte multe informaţii despre acest nou virus şi de aici venea şi teama. Uşor, uşor am învăţat să mă protejez pe mine şi pe familia mea şi nu ne-am închis într-un glob de sticlă. Am purtat mult masca de protecţie, nu am mers în locuri aglomerate şi m-am obişnuit să fac cumpărături mai degrabă de la magazinul din colţ decât dintr-un hipermarket.
Vaccinul şi masca de protecţie şi-au dovedit eficienţa, în cazul meu cel puţin. În cei doi ani nu m-am infectat. Am fost surprinsă de capacitatea mea de adaptare la schimbări. Au fost însă şi momente în care mă simţeam epuizată psihic de stresul că poate eu sau copiii am fi infectaţi şi fără să ştim am fi dat virusul mai departe. Cu gândul că aş fi putut să dau boala mai departe nu m-am obişnuit niciodată.
În studio şi cât timp stăteam la machiaj nu purtam mască, dar ajunsesem să mă testez obsesiv, de frică să nu îmbolnăvesc pe cineva. Lecţia? Că trebuie să ne bucurăm de prezent, de ceea ce avem, să fim recunoscători când noi şi ai noştri suntem sănătoşi şi să ne petrecem timp cu cei care contează în vieţile noastre, acum şi nu mai târziu.
Mărturii de pe blog
Sunt mama a trei copii pe care mi i-am dorit din tot sufletul și soția unui om minunat fără de care nu aș fi completă. În adolescență visam mult, inclusiv la acel Făt-Frumos lângă care să trăiesc până la adânci bătrâneți. Acum îl am lângă mine… până când, vom vedea!?
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro
Puteţi urmări ştirile Click! pe Google News, Facebook și Instagram!
