Marea dezamăgire a lui Octavian Ursulescu la Festivalul Mamaia 2026: „Tot sperăm să o vedem și pe Angela Similea!”
Octavian Ursulescu a urmărit Festivalul Mamaia 2026 din fața televizorului, el fiind, de altfel, și marele absent al concursului, pe care l-a prezentat, de-a lungul timpului, de 13 ori. În calitate de fost amfitrion, Octavian Ursulescu și-a exprimat părerea, exclusiv prin intermediul Click!, despre ediția încheiată duminică seară.
„Festivalul Mamaia nu pare gândit din timp, temeinic”
Octavian Ursulescu (79 de ani) e de părere că, în comparație cu alți ani, festivalul se organizează prea din pripă, timpul fiind insuficient pentru pregătirea unui eveniment de asemenea anvergură:
„Problema cu festivalul de la Mamaia, în forma actuală, rezidă din faptul că el nu pare gândit și pregătit din timp, temeinic, așa cum ar fi normal.
Cea mai bună dovadă: ofertele pentru firmele producătoare se primesc până...cu o lună înaintea primului gong! O altă observație, care nu implică nicidecum direct gazdele decât în măsura în care le face, evident, plăcere, se referă la modalitatea prin care invitații au reacționat la terminarea evoluției sau după primirea premiilor, mulțumind în neștire, toți, publicului, organizatorilor, juriului, orchestrei, dirijorilor (cu prestații excelente, nimic de zis, dar ce-i prea mult...).
„Una e să feliciți, alta e să te ploconești”
Octavian Ursulescu mai susține că organizatorii ar trebui să le mulțumească artiștilor, pentru participare, nicidecum invers, așa cum s-a întâmplat, din belșug, și la această ediție a festivalului:
„Să fie clar, organizatorii și toți cei de mai sus trebuie să mulțumească EI artiștilor, care și-au pus talentul în slujba festivalului, prezența lor (sau laurii, după caz) dă strălucire evenimentului – și nu invers.
Am auzit artiști care au repetat „mulțumesc” la adresa organizatorilor de zece ori, de parcă li se făcea un hatâr, căci una e să feliciți și alta să te ploconești, după decenii în care ai scris pagini de neuitat în istoria genului, chiar atunci când ești plătit (bănuim) puțină demnitate nu strică”.
„Mira, nu Mirabela Dauer, cum ar fi fost normal”
E regretabil că soliștii valoroși, cu premii importante la festival, nu s-au numărat printre invitați:
„Cât de puțin este cunoscută istoria festivalului de la Mamaia inclusiv de constănțeni (dacă ar fi citit serialul din revista „Actualitatea Muzicală” ar fi mai documentați și mai feriți de greșeli...) ne-a arătat un articol publicat în site-ul local onlypress.ro, care pur și simplu ne-a oripilat.
Apoi, însăși directoarea festivalului, anunțând propunerile inițiale, se referea la artiști care au „marcat istoria festivalului”, chit că unii n-au trecut niciodată pe la Mamaia, ca în cazul unora care au susținut recitaluri în acest an (cele propuse inițial erau și mai și!): Mira (nu Mirabela Dauer, cum ar fi fost normal...), Catinca Leu, Sofia Damian, Dragoș Chircu, Feli, Misha Miller, Tania Turtureanu, The Urs!”, a mai menționat Octavian Ursulescu, exclusiv pentru Click!
„Tot sperăm, de patru ani, să le vedem pe Angela Similea și pe Margareta Pâslaru”
Celebrul amfitrion de evenimente și-ar fi dorit să vadă pe scenă nume grele din muzica românească. A lipsit și Angela Similea, care recent a împlinit 80 de ani. Ar fi fost un meritoriu bonus pentru iubitorii muzicii ușoare, pentru fanii acestui concurs, pentru nostalgici:
„A lua un mic premiu nu înseamnă nimic, dar istorie au scris cu adevărat cei pe care tot sperăm de 4 ani să-i vedem invitați la Mamaia și care sunt vedete autentice ale genului: Margareta Pâslaru, Angela Similea, Mirabela Dauer, Petre Geambașu, Pompilia Stoian (premiul I în 1966 cu ”Prieten drag”), Luminița Dobrescu, Anca Agemolu, Gabriel Dorobanțu, Cătălin Crișan, Alina Mavrodin, Silvia Dumitrescu, Luminița Anghel, Mihaela Marinache (Miki), Emilia Dițu și alți laureați care sunt în activitate.
Cum ar fi cei care au reușit performanța rară de a cuceri două premii la Mamaia, Alexandra Canareica (câștigătoare a ultimului Trofeu „Steaua fără nume” al Televiziunii, împreună cu Ramona Bădescu) și Aurel Moga, cu acest lucru mai mândrindu-se doar Anca Țurcașiu și Ramona Bădescu.
De Stela Enache nu mai vorbesc, din fericire ea a fost inclusă în minunatul show al lui Paul Surugiu-Fuego de anul trecut alături de alte laureate emerite – Marina Florea, Ileana Șipoteanu, Gina Pătrașcu, Simona Florescu, Denis Ștefănescu, Sanda Ladoși, Carmen Trandafir, acesta făcând un mare serviciu organizatorilor, care nu le-ar fi invitat niciodată”.
Ce notă acordă Festivalului Mamaia: „I-aș da un 8 plus. Nu sunt nicidecum cârcotaș...”
Ce notă ar acorda Octavian Ursulescu acestei ediții a Festivalului Mamaia, calculând plusurile și minusurile?
„Consider că a fost o ediție reușită, căreia i-aș da un 8 plus, care ar fi putut fi 9 după primele două seri. Nu sunt nicidecum cârcotaș, observațiile mele sper să le folosească organizatorilor la următoarea ediție, dar tocmai seara a 3-a a scăzut nota”.
„Titulatura ultimei seri, „De la Sanremo la Mamaia”, mai că nu s-a justificat!”
A explicat și ce anume nu i s-a părut corect în cea de-a treia seară de festival:
„În comunicatul de presă al organizatorilor, înainte de festival, se vorbea despre „Anul cultural România-Italia” (bănuiesc că există așa ceva), dar din moment ce la Sanremo 2026 n-a fost nimic legat de muzica românească sperăm să avem această bucurie anul viitor. Îmi amintesc că în proiectul producătorului Nicky Constantinescu, respins la licitația din 2023, figura această colaborare cu celebrul festival italian, care din 1951, spre deosebire de al nostru (lansat în 1963), nu s-a întrerupt niciodată.
Titulatura ultimei seri, „De la Sanremo la Mamaia”, mai că nu s-a justificat! Doi laureați ai festivalului, dar de la...Brăila, nu de la Sanremo, unde n-au ajuns niciodată (solista Marta Verecchia și simpaticul Rocco Palazzo, care aduce concurenți la festivalul „George Grigoriu”, unde este o adevărată mascotă), un interviu filmat în Italia, dar nu cu o vedetă, precum și un cântăreț binecunoscut în țara noastră.
„Autorii textului de prezentare au omis să includă detaliile absolut obligatorii tocmai la artiștii străini”
Alessandro Safina (pe numele real Sanna), care a cântat însă în recital o singură piesă de la Sanremo, „L immensita”, locul 9 în 1967, el însuși urcând numai o dată pe scena Teatrului Ariston, în 2002 (locul 12 cu „Del perduto amore”). Din păcate, autorii textului de prezentare (frumoasele amfitrioane n-au nici o vină) au omis să includă detaliile absolut obligatorii tocmai la artiștii străini și mai ales la unica vedetă adevărată de la Sanremo, legendarul Bobby Solo (Roberto Satti), 81 de ani.
„Elvis-ul italian a cântat numai vreo 8 cântece”
Cum să amintești la tinerii concurenți români de la „Interpretare” tot felul de premii obținute la Deva, Reșița sau Techirghiol și să nu subliniezi că Bobby Solo este dublu învingător la Sanremo, cu „Se piangi, se ridi” (1965) și „Zingara” (1969)? Surprinzător, el nu le-a cântat și aici este vina organizatorilor - când au făcut contractul era obligatoriu să-i spună, în afara duratei, unde vine, în ce context, punând condiția să cânte piesele sale de la Sanremo (a avut 12 participări în finală).
Așa însă, Elvis-ul italian a cântat, frumos ce-i drept, numai vreo 8 cântece, mai mult rock and roll, a vorbit în engleză, abia la final amintindu-ne primul său succes major, „Una lacrima sul viso” (1964), cu peste 2 milioane de discuri vândute, ceea ce pe atunci era imens. Detaliu anecdotic, Solo a fost descalificat la ediția respectivă la Sanremo, făcând playback cu acest cântec!”.
„Trebuia invitată Paula Mitrache, singura cântăreață din țara noastră care a fost pe scena Sanremo”
Care anume artistă româncă ar mai fi meritat să susțină un recital, dată fiind performanța ei notabilă, la Sanremo?
„Seara Sanremo ar fi arătat altfel și sigur mai bine dacă se apela la fosta realizatoare TVR Ileana Popovici, de mai bine de două decenii acreditată la festivalul de la Sanremo, unde locuiește bună parte din an.
În plus, să nu uităm că Alina Perletta Toma, constănțeancă (premiul III la Mamaia 90), are o frumoasă carieră muzicală în Italia, așa cum trebuia invitată Paula Mitrache, SINGURA cântăreață din țara noastră care a fost pe scena de la Sanremo, prezentată de celebrul Pippo Baudo (a cântat atunci, sub titulatura Haiducii”, cum apare și pe disc, „Dragostea din tei”)”.
Cum s-a văzut festivalul pe micul ecran?
Octavian Ursulescu acordă însă o bilă albă TVR-ului, care a difuzat în direct întregul festival cu tradiție de la malul mării:
„Pe micul ecran, festivalul a arătat minunat (bravo pentru transmisia pe TVR1!) – lumini, proiecții, sonorizare, scenă la nivel înalt. Au fost și proiecții retro (sper că ele continuau în sală în timp ce la TV erau reclame), mâna experimentatului Dan Manoliu, director artistic, simțindu-se din plin.
Orchestra festivalului, de fapt o combinație inspirată între formația Ionel Tudor și orchestra Teatrului ”Oleg Danovski” din Constanța, a fost la mare înălțime, cei doi Tudori, Ionel și Andrei, dirijori și pianiști, arătându-și încă o dată clasa. Din păcate, tocmai melodiile din secțiunea de Creație n-au beneficiat de acompaniamentul „Live” al orchestrei, ceea ce nu este deloc normal”, a mai precizat Octavian Ursulescu, exclusiv pentru Click!
„M-am bucurat de victoria Paulei Seling”
A dorit să o felicite pe artista Paula Seling pentru piesa compusă și care i-a adus Trofeul Mamaia:
„În privința palmaresului, aș fi văzut recompensată cel puțin cu premiul III piesa „Nu merit” (și chiar că merita, fiind una din puținele cu un refren memorabil!) a lui Mihai Alexandru și m-am bucurat de victoria Paulei Seling, alături de valorosul muzician basarabean Alexandru Gorgos, căruia se cuvenea să i se facă o mică prezentare.
Paula a strălucit și în recital, ca și Monica Anghel (sărac text de prezentare în cazul ei...), Andreea Bălan, Nicola, Ovidiu Komornyik (din păcate cu „negative”), Oana Sîrbu, Voltaj, Nico sau Marcel Pavel.
„Mai multe piese la „Creație” cresc șansele de a descoperi un veritabil șlagăr”
Ceea ce ține încă departe de formula inițială, care dădea identitate festivalului, este grila, în care doar vreo 20% sunt cele două concursuri (cu numai câte 10 concurenți la fiecare) și în rest recitaluri. Cu mai multe piese la „Creație” cresc șansele de a descoperi un veritabil șlagăr (până acum, din 2024, tot așteptăm...), în timp ce la „Interpretare” se impune ca soliștii să cânte 2 piese, una în prima audiție, doar așa ne vom convinge cu adevărat de posibilitățile lor”.
„Prezentatorii au fost la înălțime- frumoși, eleganți, cu voci bune”
Iată părerea lui Octavian Ursulescu și despre cei trei artiști care au prezentat Festivalul Mamaia 2026:
„Prezentatorii au fost la înălțime – frumoși, eleganți, cu voci bune, oferindu-se și recitaluri gustate. Anca Țurcașiu și Vlad Miriță se rodaseră în acest an la Festivalul internațional „George Grigoriu” de la Brăila, iar Anca și Ramona Bădescu s-au reîntâlnit, fiind moderatoare la Mamaia 91. A fost ediția când, sosit la festival ca jurnalist, m-am descoperit trecut pe afiș alături de ele două și de actorul Șerban Ionescu, fără contract sau măcar să fiu anunțat.
„Mulți invitați au fost pur și simplu minimalizați”
M-am ambiționat și am refuzat, Șerban Ionescu a făcut același lucru, așa încât l-am recomandat pe Gabriel Cotabiță, care din acel moment și-a dovedit valoarea și în această postură.
Cum spuneam, însă, prezentatorii n-au fost serviți întotdeauna și de text, mulți invitați, unii mai puțin cunoscuți publicului larg (de pildă Natalia Barbu, care a câștigat Trofeul Mamaia), fiind pur și simplu minimalizați, mai mult, în cazul tuturor trebuia insistat pe realizările legate de festivalul de la Mamaia!”.
„Lipsa de documentare s-a văzut și la informațiile de pe burtieră”
A semnalat și alte minusuri, în zona de documentare:
„Sau, chiar dacă e cunoscută, despre Ramona Bădescu nu s-a spus mai nimic, nu numai despre premiile de la Mamaia, dar și despre cariera ei italiană, cu zeci de filme, show-uri TV, teatru, concerte.
Lipsa de documentare (se vede deci de ce scade nota) s-a văzut și la informațiile de pe burtieră, pe micul ecran, unde, de pildă, Mihai Maximilian (soțul Stelei Popescu) a fost confundat cu tatăl lui, Puiu, la rându-i textier de valoare, iar reputatul N. Stroe (dacă el semna așa, să respectăm) a fost botezat Nicolae, deși prenumele său era Nacht.
„Notă maximă în sectorul tehnic”
Emoționante au fost evocările in memoriam Horia Moculescu și Jolt Kerestely (cu Andrei Kerestely în lacrimi la pupitrul de sunet), așa cum am putea acorda nota maximă și sectorului tehnic (scenotehnică - lumini, sunet, proiecții), orchestrei, celor doi dirijori-pianiști-orchestratori Ionel Tudor și Andrei Tudor, celor 3 prezentatori. Dacă media ajunge doar la un 8 plus, trageți concluziile...”, ni s-a mai confesat Octavian Ursulescu, exclusiv pentru Click!


































