Marele regret al Ilenei Stana Ionescu: „Sper să se îndrepte vremurile”
Pe 14 septembrie, marea actriță Ileana Stana Ionescu va împlini 81 de ani. Născută în 1936, la Brad (județul Hunedoara), Ileana Stana Ionescu a debutat pe scena Teatrului Național avându-l ca partener de scenă pe Florin Piersic.
A crescut în Drobeta Turnu Severin, dar a debutat ca actriță în 1955, la 19 ani, la Teatrul de Stat din Reșița, în „Şcoala femeilor” de Molière. Puțină vreme mai târziu, avea să ajungă la București iar actrița a rememorat în urmă cu mai multă vreme, pentru Agerpres, ce a simțit atunci când a împărțit scena cu Florin Piersic.
''Piersic a însemnat foarte mult pentru mine fiindcă rolul cu care am debutat în Teatrul Național a fost în ''Idiotul''. Și maestrul Finți, care era regizor, era foarte riguros, foarte dur, iar eu eram ușor speriată. Ori Florin a injectat în mine atâta energie, atâta credință și atâta forță încât m-a ajutat să zbor deasupra tuturor acestor inconveniente. Și uite, mulțumesc lui Dumnezeu, sunt atâția ani de când sunt acolo și cu toate că sunt pensionară acum, continui să colaborez cu Teatrul Național și am avut foarte multe satisfacții''.
După atâția ani pe scena teatrului românesc, Ileana Stana Ionescu are și un mare regret. Acela că lumea teatrului a fost lăsată de izbeliște, că nu mai există loc și pentru marii actori nici la radio, nici la tv.
„Dacă îmi pare rău de ceva anume? Că nu mai există grilă de teatru la radio, de televiziune nu mai spun. Înainte se făcea cu seriozitate și cu temei tot ce se propunea. Când am venit la Teatrul Național director era Zaharia Stancu. Era extraordinar, se gândea la toată echipa pe care a angajat-o, mai ales la cei tineri, prin 1964 era tot timpul în sală să vadă cum sunt, dacă își fac datoria bine. Era extraordinar, ceva îmbărbătător, aveai credința că poți mai mult, că tot ce faci contează. Mă gândesc cu un regret nemăsurat la tinerii mei colegi, colege. Mulți sunt foarte buni, dar dacă nu au ocazia să-și exercite profesia cu intensitate și continuu nu au cum să salte, să câștige experiență. Sper să se îndrepte vremurile chiar dacă eu n-am să mai apuc victoria.”
