Scrisorile lui Stanca / Dragă Chipciu,
Nu ştiu, poate că ai boală pe bulgari, poate nu îi poţi suferi. Te cred, aceleaşi sentimente le am şi eu faţă de sloveni.
Care prin organele lor de poliţie m-au jefuit oficial pe teritoriul lor pe care doar treceam; aşa cum prin '92, un vameş, deci tot un oficial, mi-a pus pistolul la tâmplă fiindcă intrasem la el în birou, invitat tot de un vameş, să-mi arate harta, că mă rătăcisem...
Ce să ceri de la grăjdarii austriecilor. De atunci Slovenia şi slovenii nu mai există pentru mine.
Dar asta pentru mine este un demers particular. E ciorba mea, e treaba mea! Or, mă băiete, tu reprezinţi o ţară - România - un club, cândva al armatei române, care club şi Armată aveau un prestigiu, un palmares atribuite în primul rând ţării!
Nu contează, şi eu, rapidist, sunt în prima, nu ultima instanţă, român. Că tu, nesimţenia pământului, te pişi pe imaginea ta, să fii sănătos, să te şi ştergi cu ea în dos...
Că eşti neam prost, să fii sănătos şi să nu faci copii mârlani. Dar când eşti pe stadion, în străinătate, eşti mai întâi român expus în public.
(Nu în baie la vârsta pubertăţii chinuite pe când îţi mângâiai cu laba stângă, sau eşti dreptaci?, părţile catifelate...) Expus, zic nu mai eşti Chipciu, eşti Românul.
Că de aia nu mai primim respect nicăieri în lume, de la unii ca tine. Nu ne ajunge că ni se spune - de ce, nouă românilor? - „ţigani"; că ţiganii cu paşaport românesc ne fac de kakao pe toate meridianele şi paralelele; că suntem huliţi, dispreţuiţi de italieni, francezi, englezi, irlandezi, scoţieni, noi românii, din cauza comportamentului ţigănesc, mai vii şi tu ca un primitiv...
Şi dai cu mucii-n fasole, oiştea-n gard, cu bâta-n baltă şi ghiara-n păr. La un joc cu reguli, legi şi spectatori, îţi înfigi laba aia păroasă de animal cuaternar, în părul unui adversar, pentru că a fost mai bun ca tine şi te-a depăşit.
Asta, după ce mai comisesei una, jenantă, greţoasă, regretabilă: ai ejectat pe gura-ţi coclită, sputa din glandele tale puturoase în obrazul unui în partener de joc. Probă că tu şi-n loc de creier ai o spută, mucilaginoasă...
Lasă-te de fotbal oricât de bun, prost sau cretin ai fi. Du-te-n p...ădure. Să te scuipi acolo cu urşii. Să le bagi laba-n ciuf. Apoi revino-n fotbal. Dacă mai trăieşti.
Noroc. Să trăieşti!
George Stanca, pamflet
