Scrisorile lui Stanca. Dragă Grigore Leşe,
Sensibil subiectul provocat de tine, chiar în Lăpuş, locul natal, cu prilejul unui spectacol pe care trebuia să-l ţii acasă, vorba aia. Nici nu ai început bine să te produci, când deranjat de intrarea în sală a unei persoane, ai sistat totul bătând obrazul organizatorilor care nu au respectat condiţia ca după începerea concertului, uşile să fie închise. Aici mi se pare corect, dar fără să te jignesc, chestia asta tipică Ateneului român şi marilor săli de operă sau de concerte clasice merge mai greu la ţară. Fie şi-n Maramureş...
După părerea mea ai procedat, în principiu, corect. Dacă aşa s-a stabilit, şi nu s-a păstrat convenţia, bine ai făcut! Deşi noi nu suntem nemţi. Suntem neamul lui ”merge şi aşa...” Să ne civilizăm şi noi odată! Căci la noi, nu mă refer strict la spectacole, încă se aplică mentalitatea idioată a fracţiilor de măsură... ”las’ că mege şi aşa! e, ce dacă un om a întârziat, un minut, acolo, nu mai are voie să intre?”, etc. Concepţii necivilizate, dar frecvente... Să nu mai zici că unii întârziaţi şi la educaţie, intră cu paltonu-n braţe, şi ridică un rând întreg ca să se ducă la locul plătit. În timp ce tu, artistul, îţi omori bojocii, consumi vocea şi nervii tăi. Mârlănie valahă tipică... deşi nu s-a-ntâmplat la Slobozia sau Lehliu.
Desigur, mulţi spun că te-au lăsat nervii. Fie şi aşa, fapta lor nu e scuzabilă. Poate că eşti mai obosit, poate că erai mai solicitat, dar eu tot sunt de acord cu atitudinea ta. Deşi ai lăsat alte spectacole mult mai de vază, deşi ai străbătut atâta drum - că Lăpuşul nu e mahala a Bucureştiului, nici măcar a Băii Mari... - poate că nu trebuia să fii atât de drastic. Da, a meritat. Nu mi se pare corect să nu respecţi artistul de pe scenă, mai ales când el e un uriaş şi mai e şi concitadinul tău. Ioana Radu îmi povestea că a cântat la cârciumă, dar că era ascultată ca-n biserică. Dacă mişca unu’ se lua de el… Nici eu, sincer, nu suport. Deşi, uneori se face din raţiuni economice jenante. Să fii pe scenă, să laşi, să dai tot ce e mai bun pentru ca estimp lumea să clefăie, să lovească cu tacâmu-n farfurie şi să şuşotească. Preferi arenţii, nu clienţii ca auditoriu. Actul artistic e de respectat! Dacă merită, evident, dar eu mă refeream la arta adevărată. Sigur, a cânta la local e o realitate prea veche şi evidentă, dar...
De aia o respect eu pe marea noastră artistă Dida Drăgan. Care s-a respectat - nu a cântat niciodată la vreo cârciumă... Dragă Leşe, ai toată înţelegerea mea. Dar, eu sunt unul. Fac pariu că majoritatea celor ce au aflat evenimentul a zis că eşti nebun.
De aia suntem cu ţara unde suntem...
