Scrisorile luii Stanca: Dragi tricolori,
Ați fost penibili. Rizibili. Caraghioși. Mai proști ca proștii... Popa Prostu. Popeștii proștii... dar ne-a ieșit. Nu am pierdut. La fotbal. Căci, despre cine ziceați că vorbesc? Despre handbalistele perdante la Cluj, dar calificate, ha? Sau despre fotbaliștii duși la Belfast? 0-0 cu Irlanda... Am luat un punct.
Cu care ne menținem în fruntea clasamentului... S-a văzut exagerat că vrem egal, nici gând de victorie. Nu numai după tragerile de minutar ale lui Tătărușanu. Oricum, el fiind eroul meciului. Câștigat de el. Și numai de el. Bravo tată, Tătă!
...Ăsta e șpilul, monșer. Punctul. O echipă crește cu rezultatele obținute, zicea Lucescu. Și noi mai avem ceva sevă. Se văzu. Dar, ce facem dacă ne calificăm? Cu o echipă care să joace catastrofal. Afotbalistic. Dar, îmi impun să cred că o calificare dă aripi unui fotbal cvasi-inert. Și că vor mai apărea ceva soluții. Căci, la ”măsuri urgente” e imposibil să ne apucăm să facem copii fotbaliști, buni pentru la anul. Biologic. Apoi, la acest context, eu nu am decât a-l felicita pe dl. Iordănescu pentru tactica adoptată. Căci, cu o echipă incompletă, zdrențuită de necazuri și nevoi, vai de mama ei, o încropeală națională, a câștigat o mare bătălie. Una - prima! - decisivă. Dacă ar fi bătut, ceea ce era perfect, scăpam de griji. Câștigam războiul. Păcat. Ce mă enervează la voi, dragi tricolori, este faptul că ne țineți mereu cu sufletul la gură. Ne dați adrenalină... Dar, să mă pici cu oțel lichid și tot nu pricep inconstanțele unui Maxim; ale lui Chiricheș palid ca un boboc abia ivit din găoace. De Chipciu nu mai vorbesc: o umbră de speranță adormită. Mă, băieți! Ce e cu voi? Vi s-a pus confortul pe fibră? V-au ajuns banii câștigați, ce mama dracu’? Voi chiar uitați că prestați pentru Naționala României?! Ați văzut cum au venit o mie de români să vă încurajeze. Pe un stadion-șantier, fără tabelă ca-n lumea a treia? Asta fu UEFA de azi. Cea ciubucară.. La meci veniră soții ”curvelor” și părinții ”golanilor” din Patria lui Rus. Măcar să fi jucat pentru bucuria lor. Orișicât. Românie dragă, tu favorita, regina sporturilor, echipă de fotbal, nu te văd bine pentru viitor, deși ai multe șanse să te califici...
Și cum ieși în lume? Cu nădragii rupți în cur ?
George Stanca, pamflet
