Secretul căsniciei de 50 de ani a lui Tudor Gheorghe
Tudor Gheorghe, artistul care cântă dumnezeieşte la cobză, şi-a deschis sufletul în jurnalul ”Vă dau un an din viaţa mea”, în care scrie cu umor despre turnee, familie, dar şi despre operaţia la inimă, suferită în 2014. Interesant este că aproape toată lumea lui se învârte în jurul Georgetei, pe care atât de frumos o numeşte ”doamna mea”.
Cantautorul Tudor Gheorghe (71 de ani) are nu numai o voce de cinci stele, ci şi un condei bun, plin de umor şi de profunzime, calităţi pe care le-a dovedit, din belşug, în volumul său, ”Vă dau un an din viaţa mea”, apărut la Editura ”Scrisul românesc”, la preţul de 35 de lei, şi pe care l-a lansat ieri la Palatul Parlamentului. Printre invitaţii la eveniment am remarcat o doamnă distinsă care îi sorbea fiecare vorbă. Era Georgeta Luchian Tudor (75 de ani), soţia maestrului. Şi el îi căuta privirea, când emoţiile îl copleşeau.
”Avem 50 de ani de căsătorie, au fost ani frumoşi, petrecuţi lângă femeia care m-a îngrijit, m-a iubit şi mă susţine”, spune muzicianul, care şi-a amintit şi de ziua în care a fost săgetat de Cupidon: ”În anii studenţiei am întâlnit-o prima oară. Era de o frumuseţe absolută şi m-a fascinat din prima clipă. Mă duceam de fiecare dată să o văd în spectacole. Când am revenit în Craiova, după terminarea Institutului de Teatru, am reîntâlnit-o. Din toamna lui 1966 şi până astăzi nu ne-am mai despărţit. Ea a fost cel mai important cenzor al meu, m-a învăţat să gătesc, să fac din bucătărie micul meu refugiu. Secretul căsniciei noastre e acela că nu am îmbinat niciodată profesia cu viaţa de familie. Împreună avem un fiu, pe Tudor Adrian, care ne-a dăruit un nepot”.
Click! a aflat cum au reuşit performanţa de a trece împreună prin viaţă, cot la cot, şi ce peripeţii au avut în cei 50 de ani:
Georgeta nu este geloasă. „Mereu i-am spus că uşile sunt deschise, pleacă şi nu se mai întoarce. Dacă e nevoie, deschidem şi geamurile. Degeaba ţii un om cu forţa. Nu am fost geloasă niciodată. Îmi doresc cel mai mult pe lumea asta să reînvie dragostea între români”, a declarat Georgeta.
Îşi răsfaţă soţia cu sarmale şi cu vişinată. ”Aseară am scos patru verze pe care le-am pus la desărat şi dezacrit. Dimineaţa, la orele 6.00, m-am apucat de făcutul sarmalelor. Până la orele 11.00, două sute de sarmale erau puse la fiert în trei oale de pământ, puse pe trei dale de piatră, pe trei ochiuri de aragaz. În fiecare oală am pus câte un ciolan afumat. Un rând de sarmale, un strat subţire de varză tocată, peste care am pus, spre răsfăţare, felii de costiţă afumată”, povesteşte muzicianul în cartea-jurnal. Dar Tudor ştie să facă şi vişinată: “Pui vişinele într-un vas, pui ceva zahăr peste ele, în câteva zile îşi lasă un sirop peste care torni alcool alimentar din cereale, ţuica nu e bună-n vişinată”.
Îi cumpără Getei parfumuri din delegaţii. ”Îi luasem un parfum din aeroport şi, în punguţa pe care mi-o dăduse vânzătoarea îmi pusesem şi jurnalul. N-ajunsesem la Arcul de Triumf, că-l întreb pe şofer dacă punguţa mea e în maşină. Ne-am întors la aeroport, am recuperat fericit ”bagajul pierdut”.
Şi-a uitat nevasta în gară la Beclean. Autorul cărţii aminteşte despre un episod care i-a cam pus soţiei nervii la încercare: ”Aici, la Beclean, am uitat-o acum 40 de ani pe doamna Tudor, în gară. Plecasem într-un circuit cu trenul prin ţară. Eram tineri, nebuni şi săraci. Mi-am ridicat privirea, am văzut un tren, m-am urcat în el. Trenul a plecat şi eu, la fereastra vagonului, am făcut cu mâna acelei femei frumoase. Am sărit din tren înainte să oprească în prima haltă şi m-am întors pe jos, numărând traversele până-n gară. Aici, pe peronul gol, între două geamantane, sprijinindu-se de o chitară mă aştepta nedumerită, speriată, frumoasa blondă, vaporoasă, şi atât de frumoasă, că numai un nebun ca mine putea să o lase în gară la Beclean.
Sunt împreună şi la bine, şi la greu. Solistul a vorbit şi despre operaţia la inimă, suferită în urmă cu doi ani, moment în care soţia nu s-a dezlipit de patul lui şi l-a răsfăţat cu bunătăţi: ”Geta adoarme chinuită pe o canapeluţă. Mi-a adus de-ale bolnavului internat: portocale, banane, lămâi, miere, două pijamale. A doua zi mi-a adus plăcintă cu mere, somon afumat, pere şi tarte cu zmeură”.
Este romantic. Şi-a dus soţia la Paris. ”Acum ne odihnim pe o bancă de pe esplanadă. Geta adoptă un copac pe care-l îmbrăţişează şi îl sărută…Apoi, acceptă să renunţe la bancă şi să ne aşezăm pe iarbă. Nu-i displace”.
Se simt minunat în rolul de bunici. ”Cred că acum îmi joc ultimul rol de suflet… Nu-l joc, îl trăiesc! E vorba de «rolul» de bunică, pe care îl «interpretez» alături de soţul meu, Tudor Gheorghe. Ne trăim cu bucurie «rolurile» de bătrâneţe alături de nepotul Tudor Gheorghe Constantin” (n.r-în vârstă de aproape patru ani)” a declarat ea, pentru Gazeta de Sud.
Click! spune
Cei doi soţi s-au înţeles de minune şi pentru că ambii au suflet de artişti. Geta a fost actriţă la Teatrul Naţional din Craiova, dar e şi poetă. A absolvit în 1963 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Şi el este poet, dar şi absolvent al Facultăţii de Teatru.
Nelipsită de la concertele soţului
Miercuri, de la ora 19.00, la Sala Palatului va avea loc concertul Tudor Gheorghe - Toamna Simfonic. Georgeta va fi nelipsită şi de la acest spectacol, dar şi pe 14 noiembrie la Teatrul Naţional. Biletele la Sala Palatului s-au epuizat, deşi preţul unui bilet a ajuns şi la 250 de lei. Mai sunt bilete la Teatrul Naţional şi costă 100 de lei.
