21 iulie, ziua când a murit Nicolae Grigorescu. Ce spunea Alexandru Vlahuță despre marele pictor român

Nicolae Grigorescu rămâne unul dintre cele mai importante nume din istoria artei românești. Considerat întemeietorul picturii moderne din România, artistul a reușit să surprindă în lucrările sale frumusețea peisajelor, viața satului românesc și spiritul unei națiuni aflate în plină transformare. La mai bine de un secol de la dispariția sa, tablourile sale continuă să stabilească recorduri la licitații și să fie admirate în cele mai importante muzee din țară.

21 iulie, ziua când a murit celebrul pictor român Nicolae Grigorescu

Opera lui Grigorescu a depășit de mult granițele picturii. Ea a devenit parte din patrimoniul cultural românesc și un reper pentru generațiile de artiști care i-au urmat. Criticul și scriitorul Alexandru Vlahuță sintetiza cel mai bine moștenirea lăsată de pictor:

„Nu ştiu dacă mai e pe lume vreo ţară al cărei pitoresc să se oglindească aşa de limpede şi de puternic în opera unui artist; ceea ce pot spune e că Grigorescu, înfăţişând cum a înfăţişat, pe pânzele lui, podoabele şi sufletul patriei noastre, a făcut cu aceasta neamului nostru unul dintre acele preţioase daruri care iau loc între puterile active ale unei naţiuni.”

Cine a fost Nicolae Grigorescu

Maica Domnului cu Pruncul.

Nicolae Grigorescu s-a născut la 15 mai 1838, în localitatea Pitaru, județul Dâmbovița, într-o familie modestă. După moartea tatălui, familia s-a mutat la București, iar copilăria artistului a fost marcată de lipsuri materiale.

Încă de mic și-a descoperit talentul pentru desen și pictură. A lucrat ca ucenic în ateliere de zugravi și pictori bisericești, unde a învățat tehnicile care aveau să-i deschidă drumul către o carieră artistică excepțională.

La doar 10 ani a intrat în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, unde a deprins arta realizării icoanelor și a portretelor.

Primele lucrări care i-au adus recunoașterea

Țărăncuța din Rucăr

În adolescență, Grigorescu picta icoane și fresce pentru biserici și mănăstiri, contribuind la întreținerea familiei. La numai 15 ani realiza deja lucrări apreciate pentru biserica din Băicoi și pentru Mănăstirea Căldărușani.

Puțin mai târziu a primit una dintre cele mai importante comenzi din acea perioadă: pictarea Mănăstirii Zamfira din județul Prahova. Frescele realizate aici au impresionat prin maturitatea artistică și prin stilul inovator pentru acea vreme.

Succesul de la Zamfira a fost urmat de o altă lucrare monumentală, la Mănăstirea Agapia, unde Grigorescu a decorat biserica și a organizat o școală de pictură pentru călugărițe.

Bursa care i-a schimbat destinul

Talentul său a atras atenția unor personalități importante ale vremii, iar în 1861 artistul a obținut o bursă pentru studii la Paris.

Capitala Franței reprezenta atunci centrul artei europene, iar Grigorescu a urmat cursurile Școlii de Belle-Arte, în atelierul lui Sébastien Cornu.

În paralel, vizita frecvent Muzeul Luvru, unde studia operele marilor maeștri ai picturii occidentale.

Barbizon, locul unde și-a definit stilul artistic

Cea mai importantă etapă a formării sale a fost însă mutarea în satul Barbizon, unde activa celebra Școală de la Barbizon.

Aici, Nicolae Grigorescu a intrat în contact cu pictura în aer liber și cu realismul promovat de artiști precum Jean-François Millet, Théodore Rousseau și Gustave Courbet.

Experiența franceză avea să influențeze definitiv stilul pictorului, care va combina tehnicile moderne cu peisajele și oamenii din România.

Pictor de front în Războiul de Independență

În anul 1877, Grigorescu a fost desemnat pictor de front și a însoțit armata română în timpul Războiului de Independență.

A realizat numeroase schițe și picturi inspirate din luptele de la Grivița și Rahova, surprinzând momente dramatice și chipurile soldaților români.

Aceste lucrări au devenit ulterior unele dintre cele mai valoroase mărturii artistice ale conflictului.

Satul românesc, inspirația care l-a făcut celebru

După întoarcerea în țară și stabilirea la Câmpina, Grigorescu și-a dedicat mare parte din activitate pictării vieții rurale.

Țărăncuțele, carele cu boi, pădurile, câmpurile și drumurile de țară au devenit simbolurile creației sale.

Prin aceste lucrări, artistul a construit o imagine idealizată, dar profund autentică, a satului românesc, imagine care continuă să definească identitatea vizuală a României.

Membru de onoare al Academiei Române

Recunoașterea valorii sale a venit și din partea mediului academic.

În anul 1899, Nicolae Grigorescu a fost ales membru de onoare al Academiei Române, o distincție rezervată personalităților care și-au adus contribuții excepționale la cultura națională.

Ultimii ani petrecuți la Câmpina

Artistul și-a petrecut ultimii ani ai vieții în casa din Câmpina, unde a continuat să picteze până în ultimele clipe.

Nicolae Grigorescu a murit la 21 iulie 1907, lăsând neterminată pe șevalet lucrarea „Întoarcerea de la bâlci”.

Casa sa este astăzi Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu”, unul dintre cele mai importante obiective culturale dedicate pictorului și locul unde pot fi admirate obiecte personale, mobilier, fotografii și numeroase lucrări autentice.

Tablourile lui Nicolae Grigorescu stabilesc recorduri și astăzi

La peste un secol de la moartea sa, lucrările lui Nicolae Grigorescu continuă să fie cele mai căutate pe piața românească de artă.

Numeroase picturi au fost adjudecate la licitații pentru sute de mii de euro, iar artistul ocupă constant primul loc în clasamentul celor mai bine vânduți pictori români.

Printre cele mai apreciate opere se numără „Țărăncuțe (De la fântână)”, „Bretonă la Brolle”, „Țărăncuță cu fuior pe cale” și celebrele compoziții cu care cu boi, devenite emblematice pentru întreaga sa creație.