Astăzi s-a născut Constantin Bălăceanu-Stolnici. Povestea ultimului mare aristocrat al României

Medicul neurolog Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a născut pe 6 iulie 1923. Considerat unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai României și ultimul descendent al unei vechi familii boierești, acesta a avut o carieră impresionantă în medicină și neuroștiințe, dar și un trecut controversat, marcat de colaborarea cu fosta Securitate. A murit în anul 2023, la vârsta de 100 de ani, lăsând în urmă o moștenire care continuă să stârnească dezbateri.

Astăzi s-a născut Constantin Bălăceanu-Stolnici.

Puține personalități din România au avut un destin atât de complex precum Constantin Bălăceanu-Stolnici. Savant apreciat pe plan internațional, neurolog, profesor, antropolog și membru de onoare al Academiei Române, el a fost văzut timp de decenii drept imaginea aristocratului autentic, elegant și cultivat, care păstra vii tradițiile unei familii cu rădăcini adânci în istoria Țării Românești.

În același timp însă, numele său a fost asociat și cu unul dintre cele mai controversate episoade din perioada postcomunistă, după ce documentele din arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității au arătat că a colaborat cu poliția politică a regimului comunist. Dezvăluirile au schimbat radical percepția publică asupra unei personalități care până atunci se bucurase de un prestigiu aproape incontestabil.

Descendent al uneia dintre cele mai vechi familii boierești din România

Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a născut la 6 iulie 1923, în București, într-o familie care ocupa un loc aparte în istoria României. Bălăcenii sunt considerați una dintre cele mai vechi familii boierești din spațiul românesc, originile lor fiind plasate de istorici încă din secolul al XIII-lea.

De-a lungul secolelor, membrii familiei au ocupat funcții importante în administrația și viața politică a Țării Românești, au ridicat biserici, au sprijinit dezvoltarea învățământului și au influențat evoluția Bucureștiului. Numeroși istorici le atribuie un rol esențial în dezvoltarea unor cartiere istorice ale Capitalei și în susținerea educației în limba română într-o perioadă în care aceasta era dominată de limbile greacă, latină și slavonă.

Istoria familiei este legată și de personaje excentrice. Printre acestea se numără boierul Emanoil Bălăceanu, cel care a pus bazele celebrului „Falanster de la Scăieni”, considerat primul experiment socialist desfășurat pe teritoriul României.

Potrivit cercetătorilor, unul dintre cei mai vechi înaintași ai familiei a fost cneazul Balaci, conducător militar aflat în slujba voievodului Litovoi, despre care se spune că și-ar fi pierdut viața într-o confruntare purtată în anul 1283.

Copilăria și educația viitorului neurolog

Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost fiul lui Grigore Bălăceanu-Stolnici, fost atașat comercial, și al Ștefaniei Riegler. A avut o soră, Elena Bălăceanu-Stolnici, iar educația primită în familie a fost una riguroasă, bazată pe disciplină, cultură și respect pentru valorile aristocratice.

A urmat cursurile Liceului „I.C. Brătianu” din Pitești, pe care l-a absolvit în anul 1941, după care a fost admis la Facultatea de Medicină din București.

Încă din timpul studenției s-a remarcat prin rezultate excelente și prin interesul pentru cercetarea sistemului nervos, domeniu în care avea să își construiască întreaga carieră.

În anul 1948 a obținut titlul de doctor în Medicină și Chirurgie cu teza „Considerații asupra complexului cerebelo-dento-olivar”, elaborată sub coordonarea profesorului Ion T. Niculescu.

Înainte de aceasta, încercase să își susțină memoriul de docență, însă demersul i-a fost blocat din motive politice, o situație frecvent întâlnită în primii ani ai regimului comunist.

Cariera medicală începută sub presiunea regimului comunist

Primii ani ai activității sale profesionale s-au desfășurat într-o perioadă extrem de dificilă pentru mediul universitar românesc.

Între 1944 și 1949 a fost preparator și apoi asistent la Catedra de Anatomie, unde a lucrat alături de reputați profesori ai vremii.

În paralel, a activat ca extern și ulterior ca intern prin concurs în spitalele din București, devenind ultimul președinte al Societății Internilor și Foștilor Interni înainte ca aceasta să fie desființată de autoritățile comuniste în anul 1948.

În 1952, parcursul său universitar a fost întrerupt brusc. Din motive exclusiv politice, Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost îndepărtat de la catedră și exclus din Institutul Medico-Farmaceutic.

Nu a abandonat însă medicina. A continuat să profeseze ca medic neurolog în spitalele bucureștene, iar această perioadă avea să reprezinte începutul unei cariere care, în deceniile următoare, îl va transforma într-unul dintre cei mai apreciați specialiști români în neurologie, neuropsihologie și neurocibernetică.

O operă științifică impresionantă și contribuții importante în neurologie

De-a lungul unei cariere care s-a întins pe mai multe decenii, Constantin Bălăceanu-Stolnici a publicat peste 25 de volume dedicate atât medicinei și neuroștiințelor, cât și unor domenii precum istoria, antropologia sau filosofia. Lucrările sale au apărut în limba română și în limba franceză și au devenit repere pentru generații de medici și cercetători.

Printre cele mai cunoscute titluri din domeniul medical se numără „Elemente de Anatomie și Fiziologie a Sistemului Nervos” (1948), „Elemente de neurocibernetică”, realizată împreună cu Edmond Nicolau (1967), „Personalitatea umană – o interpretare cibernetică” (1972), „Équilibre du corps et de la pensée”, publicată la Paris în colaborare cu R. Bizé (1968), „Neurogeriatria” (1984), „Tratat de geriatrie practică” (1998) și „Structuri centrale ale sistemului nervos” (2001).

Activitatea sa editorială nu s-a limitat însă la medicină. A abordat și teme istorice, culturale și religioase, publicând volume precum „Cele Trei Săgeți”, „Saga baronilor du Mont. 900 de ani de istorie politică și militară a Europei”, „Introducere în studiul kabbalei iudaice și creștine”, „Saga Bălăcenilor” sau „Gândirea magică, geneză și evoluție”, aceasta din urmă fiind realizată împreună cu Magdalena Berescu.

Pe lângă activitatea publicistică, academicianul a semnat aproximativ 300 de lucrări științifice și a avut contribuții importante în domeniul cercetării medicale. Împreună cu dr. A. Willenz și I. Bruckner a realizat un termometru electronic destinat măsurării tensiunii intraoculare, iar alături de Edmond Nicolau a dezvoltat modele originale privind funcționarea neuronilor și organizarea cortexului cerebral. Aceste cercetări au fost citate în literatura de specialitate și incluse în lucrări de referință din domeniu.

Distincții și recunoaștere în țară și în străinătate

Prestigiul de care s-a bucurat în mediul academic i-a adus numeroase premii și distincții de-a lungul vieții. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități românești, printre care Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, Universitatea din Petroșani și Universitatea Ecologică din București.

Printre cele mai importante decorații primite se numără Crucea Patriarhală, Marele Premiu al Societății Franceze de Sinteze Înalte, Meritul Maltez în grad de Ofițer, Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler și Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate.

În plan personal, Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost căsătorit mai întâi cu Mariana Cimpoia, iar după decesul acesteia s-a recăsătorit cu Elisabeta Hagi-Moscu, provenită, la rândul său, dintr-o familie cu tradiție nobiliară.

Controversa care i-a schimbat imaginea publică

În ciuda unei cariere academice remarcabile, imaginea publică a lui Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost puternic afectată după anul 2007, când au apărut informații privind colaborarea sa cu fosta Securitate.

Documente făcute publice la acea vreme au indicat că acesta ar fi activat ca informator începând cu anul 1974, folosind numele conspirativ „Laurențiu”. Dezvăluirile au generat un amplu scandal, mai ales după apariția unor materiale de presă care au susținut că printre documentele atribuite acestui nume de cod s-ar fi aflat și informații referitoare la locuința lui Vlad Georgescu, fostul director al secției române a postului de radio Europa Liberă.

Ulterior, cercetările din arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității au arătat că notele informative atribuite lui „Laurențiu” vizau mai multe persoane și subiecte considerate de interes pentru regimul comunist, inclusiv membri ai exilului românesc și personalități publice.

Cum a explicat acuzațiile

Constantin Bălăceanu-Stolnici a admis că a semnat note informative folosind pseudonimul „Laurențiu”, în perioada în care ocupa funcția de șef de secție la Institutul de Geriatrie condus de Ana Aslan. El a declarat însă că nu poate explica prezența unor documente referitoare la Vlad Georgescu în dosarul atribuit numelui său conspirativ și a susținut că nu a avut preocupări sau misiuni în această direcție.

Controversa a fost amplificată de declarațiile făcute în spațiul public de fostul membru al CNSAS Mircea Dinescu, care a afirmat că documentele existente în arhive ar indica faptul că academicianul și-ar fi manifestat disponibilitatea de a colabora cu Securitatea. În aceeași perioadă, jurnalistul Neculai Constantin Munteanu, una dintre vocile emblematice ale postului Europa Liberă, a susținut că Bălăceanu-Stolnici ar fi fost recompensat financiar pentru activitatea sa de informator.

Acuzațiile și explicațiile oferite ulterior au rămas subiect de dezbatere în spațiul public. Pentru unii, Constantin Bălăceanu-Stolnici rămâne unul dintre cei mai importanți neurologi și antropologi ai României, în timp ce pentru alții colaborarea cu Securitatea reprezintă o pată imposibil de ignorat asupra unei cariere academice excepționale. Tocmai această combinație dintre realizări remarcabile și un trecut controversat face ca personalitatea sa să fie analizată și astăzi cu interes, la ani de la dispariția sa din 2023.