Care a fost, de fapt, cel mai notoriu ordin al lui Stalin: „Niciun pas înapoi!“
Pe 28 iulie 1942, în plină criză a Frontului de Est, Iosif Stalin a emis unul dintre cele mai dure ordine militare din istorie: Ordinul nr. 227, cunoscut sub denumirea neoficială „Niciun pas înapoi!”.
Acest decret a fost conceput ca răspuns la retragerile haotice și pierderile uriașe suferite de Armata Roșie în fața avansului german. Semnat de Stalin, dar redactat inițial de generalul Vasilevski, ordinul a impus măsuri extreme pentru restabilirea disciplinei și stoparea panicii în rândul trupelor sovietice, scrie Historia.
Contextul dramatic al verii anului 1942
După un an de lupte dezastruoase, Armata Roșie era grav afectată de indisciplină, lipsa de coordonare și moralul scăzut. Pe linia frontului, unitățile sovietice se retrăgeau frecvent în dezordine, abandonând echipament și pierzând contactul cu eșaloanele superioare.
În memoriile sale, generalul Ciuikov a descris perfect acest haos, amintind cum, la începutul lunii iulie 1942, șeful de stat-major al Armatei 21 nu putea raporta nici măcar poziția propriilor trupe.
În acest context critic, Stalin a decis să impună o disciplină de fier. Ordinul nr. 227 era clar și fără echivoc: „Acei comandanți care își retrag trupele fără ordin sunt inamici ai patriei!”. Comandanții și comisarii militari care aprobau retrageri neautorizate urmau să fie destituiți și judecați de curțile marțiale.
Măsuri draconice pentru menținerea frontului
Pentru a asigura aplicarea strictă a ordinului, Stalin a instituit două mecanisme de control și pedeapsă: batalioanele penale și detașamentele de blocare.
Fiecare front sovietic trebuia să creeze 1-3 batalioane formate din militari condamnați pentru indisciplină sau dezertare. Aceste unități, alcătuite din 800 de soldați fiecare, erau trimise în cele mai periculoase sectoare ale frontului.
Poziționate în spatele liniilor, acestea aveau misiunea de a împiedica retragerile neautorizate. Conform unui raport NKVD, în doar două zile, între 19 și 20 septembrie, aceste unități au reținut 184 de soldați, dintre care 21 au fost executați pentru diverse infracțiuni, inclusiv spionaj și lașitate.
Consecințele Ordinului nr. 227
Ordinul a schimbat radical structura de comandă a Armatei Roșii. S-a renunțat la principiul „apărării flexibile”, în favoarea unei rezistențe totale. Propaganda sovietică a folosit un ton naționalist, invocând eroi ai trecutului precum Suvorov și Kutuzov, iar unitățile care se distingeau în luptă primeau titlul onorific de „gardă”.
De asemenea, Stalin a desființat funcțiile de comisari politici, într-o încercare de a profesionaliza conducerea militară.
Deși ordinul a avut un efect imediat asupra disciplinei și moralului trupelor, problemele fundamentale ale Armatei Roșii – lipsa de experiență, dotarea inferioară și haosul logistic – nu puteau fi rezolvate doar prin măsuri punitive.
Cu toate acestea, aplicarea brutală a acestui decret a contribuit la stabilizarea frontului și, în cele din urmă, la victoria de la Stalingrad, un punct de cotitură al celui de-al Doilea Război Mondial.
