Cum a ajuns Dunărea, acum 100 de ani, o „șosea” pe care mergeau căruțele. Oamenii traversau fluviul pe jos sau chiar și cu sania
La începutul secolului XX, iarna era o adevărată provocare pentru oamenii care trăiau în apropierea Dunării. Temperaturile extrem de scăzute, care coborau frecvent sub −20 de grade Celsius, se mențineau săptămâni la rând. Gerul puternic transforma fluviul într-o masă compactă de gheață, suficient de groasă pentru a suporta greutatea oamenilor, a animalelor și a căruțelor încărcate.
Pentru comunitățile de pe malurile Dunării, înghețul fluviului nu era un fenomen rar sau spectaculos, ci o realitate cunoscută. Atunci când apa îngheța complet, fluviul înceta să mai fie un obstacol. Dimpotrivă, devenea o cale directă de trecere, mult mai rapidă decât drumurile lungi și desfundate de pe uscat. Oamenii traversau pe jos, cu sănii sau cu căruțe trase de cai sau boi, economisind timp și efort.
Cu 100 de ani în urmă, oamenii traversau Dunărea înghețată pe jos
Țăranii foloseau gheața pentru a ajunge la târguri sau pentru a-și transporta produsele pe celălalt mal. Negustorii își mutau marfa între localități, iar în anumite perioade chiar și trupele militare traversau Dunărea înghețată, profitând de această „șosea” naturală. În zonele intens folosite, se formau trasee bine cunoscute, pe care localnicii le respectau cu strictețe.
Siguranța era o preocupare constantă. Gheața era verificată zilnic, iar experiența îi învăța pe oameni să recunoască zonele periculoase. Se știa unde curentul era mai puternic și unde gheața putea ceda. Deși riscurile existau, ele erau asumate, pentru că viața într-o natură dură presupunea adaptare și curaj.
În acele ierni, Dunărea înghețată devenea mai mult decât un drum. Era un loc de întâlnire, unde oamenii schimbau vești, făceau negoț sau se ajutau unii pe alții. Fluviul unea comunități care, în restul anului, erau separate de apă, scrie Atlas Geografic pe pagina oficială de Facebook.
Astăzi, când iernile sunt mult mai blânde, astfel de scene par greu de imaginat. Dunărea înghețată a devenit o raritate, iar traversarea pe gheață aparține trecutului. Totuși, aceste povești rămân o dovadă clară a modului în care oamenii de altădată au reușit să trăiască și să se adapteze unor condiții extreme, transformând un pericol natural într-o oportunitate.
