Cum se dădea Bacalaureatul în 1888. Un celebru om politic dezvăluia: „Am ieșit întâiul, cu media 9.86, cea mai mare medie obținută până atunci la examen”
Dacă v-ați întrebat vreodată cum arăta examenul de Bacalaureat la sfârșitul secolului al XIX-lea, o mărturie prețioasă vine chiar din paginile de memorii ale lui Constantin Argetoianu, una dintre cele mai influente figuri politice ale României interbelice.
În 1888, pe când avea doar 17 ani, Argetoianu trecea printr-un episod care avea să-i marcheze destinul: examenul de Bacalaureat, susținut în condiții complet diferite față de cele cunoscute astăzi.
Mai aproape de lecturi și mișcări politice decât de școală
La acea vreme, examenul de Bacalaureat se susținea după absolvirea clasei a VII-a, iar Constantin Argetoianu era cât pe ce să nu ajungă să-l susțină. Elev la prestigiosul liceu „Sfântul Sava” din București, Argetoianu nu ducea lipsă de inteligență, dar era profund atras de filozofie, lecturi socialiste și mișcările politice de stradă, care contestau guvernul liberal al lui Ion C. Brătianu. Toate acestea i-au abătut atenția de la învățătură.
Intervenția părinților l-a salvat în ultimul moment. A fost trimis la conacul familiei de la Breasta, în județul Dolj, pentru a se pregăti în liniște, departe de tentațiile capitalei.
„Mi-am făcut bagajul, mi-am luat cărțile școlare pentru clasa a VII-a și am plecat la țară, unde am stat singur până la sfârșitul lui mai. (…) Mi-am făcut un program pe care l-am urmat cu strictețe, fiindcă nimic nu mă ademenea să mă abat de la el”, își amintea Argetoianu, citat de Descopera.
Se trezea zilnic la ora 5 dimineața, făcea exerciții călărind, apoi își începea studiul. Dimineața era rezervată manualelor, iar după-amiezile – lecturilor de plăcere. Așa l-a descoperit pe Balzac, autor care avea să-i influențeze profund viziunea asupra lumii și a oamenilor.
Examenul de clasa a VII-a, trecut fără emoții. Bacalaureatul – pregătit în șase zile
După ce a reușit, cu sprijinul tatălui său, să fie acceptat la examenul de final de an – deși absenta la majoritatea cursurilor – Argetoianu a trecut proba fără probleme. Bacalaureatul, în schimb, venea ca o provocare mai serioasă.
„Cu bacalaureatul, chestia era ceva mai grea. N-am avut în totul decât șase zile să-l prepar, adică să revăd unele materii din cursul liceului pe care le neglijasem până la un punct.”
Recunoaște că nu a fost un elev metodic în acea perioadă. Gândul de a-și sacrifica vara pentru o pregătire temeinică îl dezgusta. A ales să-și încerce norocul, fără mari speranțe de reușită.
„M-am aruncat deci în apă și s-a întâmplat ceva neașteptat: am ieșit întâiul, cu media 9.86, cea mai mare medie obținută până atunci la examenul de bacalaureat!”
Succesul l-a uimit chiar și pe el, iar reacția părinților a fost, după cum mărturisește, adevărata lui recompensă.
„Strălucitul meu succes a umplut de mândrie întreaga familie, bunică-mea Otetelișanu mi-a dăruit un ceas de aur, un cronometru care n-a încetat să bată de 50 de ani, iar tată-meu și mumă-mea s-au împăcat definitiv cu mine și mi-au dăruit o mie de lei. M-au luat cu ei la băi.”
Ce însemna Bacalaureatul în 1888?
În acea perioadă, Bacalaureatul nu era standardizat la nivel național, dar avea o valoare simbolică și practică extrem de mare: reprezenta cheia de acces către studii universitare, cariere publice și recunoaștere socială.
Examenul se axa pe materia parcursă la liceu, dar, spre deosebire de testările moderne, presupunea probe orale ample și o doză considerabilă de retorică și cultură generală.
Succesul fulgerător al lui Argetoianu, obținut după doar șase zile de recapitulare, este o dovadă atât a capacităților sale intelectuale, cât și a învățământului selectiv de atunci, în care autodisciplina și cultura clasică cântăreau enorm.
