De ce copiii se exprimă prin furie? Ce sfaturi au psihologii pentru părinți, în astfel de situații
Cum gestionăm crizele de furie ale copiilor și ce ar trebui părinții să știe despre aceste evenimente care, de cele mai multe ori, îi pun în fața faptului împlinit? În ajutorul lor vine Jeffrey Bernstein, un psiholog clinician, autor și coach pentru părinți, cu o serie de explicații și sfaturi.
„Atunci când părinții apelează la mine pentru ajutor în privința copiilor lor, adolescenților sau chiar a copiilor ajunși la maturitate, de cele mai multe ori este vorba despre furie. Ei menționează țipete, certuri, trântirea ușilor, refuzuri rigide și chiar lovirea pereților. Firul comun este că majoritatea acestor episoade de furie par disproporționate în raport cu situațiile la care corespund”, începe articolul publicat în blogul „Liking the Child You Love”, găzduit de Psychology Today.
„Cei care par cei mai furioși sunt cei ale căror minți nu se opresc niciodată”
În cariera sa îndelungată, psihologul a întâlnit diverse cazuri în urma cărora a ajuns la concluzia că cei mai furioși copii sunt cei cu personalități intense, cei care gândesc încontinuu.
„Când gândirea <<ce-ar fi dacă>> aprinde furia.
În cei peste 30 de ani de lucru cu copii și adolescenți, am observat că cei care par cei mai furioși sunt cei ale căror minți nu se opresc niciodată. Pe scurt, au personalități foarte intense. Chiar dacă nu exprimă acest lucru, mintea lor caută constant următorul lucru care ar putea merge prost.
În profunzime, sunt prinși în spirale de gânduri precum: <<Ce-ar fi dacă dau greș la baseball?>> <<Ce-ar fi dacă profesorul mă întreabă și nu știu răspunsul?>> <<Ce-ar fi dacă prietenii mei doar se poartă frumos, dar nu mă plac cu adevărat?>> sau <<Ce-ar fi dacă se întâmplă ceva rău mamei sau tatălui meu?>>”
Copiii se exprimă mai ușor prin furie. De ce?
Jeffrey Bernstein mai explică faptul că majoritatea copiilor aleg furia drept cea mai ușoară formă de exprimare a sentimentelor. Acestora le este dificil să gestioneze alte emoții precum anxietatea, frica sau rușinea, și aleg să creadă falsa impresie că furia le oferă iluzia controlului.
„Furia este una dintre cele mai ușor de exprimat emoții, mai ales pentru copiii care se simt copleșiți, dar nu pot explica ce se întâmplă în interiorul lor.
Anxietatea, frica, rușinea sau îndoiala de sine sunt greu de exprimat pentru majoritatea copiilor. În schimb, furia pare mai puternică, mai protectoare și uneori oferă iluzia controlului.”
„Părinții văd adesea doar vârful aisbergului”
Copii care sunt obișnuiți să trăiască sub presiunea propriilor gânduri nu vor putea adopta o atitudine mai calmă sau mai liniștită, iar deseori părinții văd în comportamentul lor revoltă sau nepăsare. Totuși, în mintea lor, duc o adevărată luptă pe care uneori cei care le-au dat viață nu o cunosc, sau nu o înțeleg.
„Ryan, în vârstă de 12 ani, pare sfidător atunci când părinții îi cer să-și facă temele. În realitate, este prins în gânduri de tip <<ce-ar fi dacă>>: <<Dacă nu reușesc?>> sau <<Dacă următoarea lecție este și mai dificilă?>>
Piper, de 14 ani, țipă la mama ei când aceasta îi cere să o ajute cu vasele. În interior însă, o macină gândul: <<Dacă toți colegii de la noua școală cred că sunt ciudată?>>
Luke, de 15 ani, iese nervos din cameră când mama îl corectează. Dar, în sinea lui, se gândește: <<Dacă ea crede că greșesc mereu?>>
Ce au în comun aceste situații? Copiii care trăiesc constant sub presiunea gândurilor de tip <<ce-ar fi dacă>> nu pot rămâne calmi mult timp. Chiar și un detaliu minor poate declanșa reacții puternice.
Cum îi putem ajuta pe copii să-și gestioneze emoțiile Scopul părinților nu este doar să oprească izbucnirile de furie, ci să-i ajute pe copii să facă un pas înapoi față de presiunile mentale care îi copleșesc.
