„Nu o pot descrie decât ca pe un coșmar” Un tânăr povestește experiența halucinantă prin care a trecut după ce a ajuns la spital cu dureri în piept: „Mi-am dat seama că eu sunt acel pacient”
Un tânăr din România a povestit pe Reddit o experiență care, spune el, i-a schimbat complet percepția asupra realității. Totul a început într-o sâmbătă aparent banală, când a fost nevoit să sune la ambulanță din cauza unor dureri intense în piept și dificultăți de respirație.
Momentul în care realitatea s-a rupt în două
„Nu părea a fi atac de panică și am zis să nu mai aștept aiurea”, a explicat el în postare. Medicii l-au preluat și i-au administrat nitroglicerină și alte substanțe, însă, în scurt timp, starea lui s-a transformat într-un coșmar desprins dintr-un film suprarealist.
„Dintr-un moment în altul, am intrat într-o stare pe care nu o pot descrie altfel decât un coșmar”, mărturisește el.
În salonul de spital, spune că a apărut un alt pacient, dar după câteva minute și-a dat seama că acel om era, de fapt, o dublură a sa.
„Mi-am dat seama că eu sunt acel pacient. Un soi de dublură, cred. Mi-am dat seama că m-am disociat de la medicamente”, scrie tânărul.
„Când vorbeau medicii cu el, simțeam efectiv cum răspund eu în locul lui doar gândindu-mă”, a continuat el.
Situația s-a complicat brusc când pacientul respectiv, despre care tânărul spune că simțea că este el însuși, a făcut un atac epileptic.
„Au venit medicii să-l ajute și eu am rămas oarecum rece la ce s-a întâmplat, pentru că nu știam că mi se întâmplă mie sau nu, eram foarte disociat”, povestește el.
După episod, ar fi auzit medicii chemând pacientul pe un alt nume, cerându-i „să deschidă ochii și să se trezească”. În acel moment, tânărul spune că și-a recăpătat conștiința, iar „celălalt” dispăruse din salon.
O asistentă i-ar fi spus că trebuie să vadă un psihiatru și să contacteze pe cineva apropiat pentru a putea fi externat.
„Îmi amintesc vag că m-au dus cu scaunul cu rotile până la ieșirea din spital”, a scris el. Însă ceea ce a urmat, susține, nu mai are nicio explicație logică.
„Am avut o senzație de purgatoriu”
Ceea ce s-a întâmplat după ce a fost scos din spital pare desprins dintr-o poveste suprarealistă. Tânărul spune că următorul lucru pe care și-l amintește clar este că luni dimineață era deja acasă, după ce ar fi mers pe jos kilometri întregi, într-o stare de confuzie totală.
„De aici începe partea pe care nu mi-o pot explica nici acum: luni dimineață eram acasă după ce parcursesem aparent pe jos km întregi”, scrie el. Drumul, spune, i s-a părut un „purgatoriu”, o călătorie nesfârșită în care a întâlnit oameni ostili, care îl priveau ciudat și îl întrebau unde merge.
„Am avut o senzație de purgatoriu, drum interminabil, întâlnit oameni ostili pe drumul ăla, care mă întrebau toți dacă sunt bine și unde trebuie să ajung. Încercam să fac sens din toată experiența aia și mi-am imaginat că sunt în spital și că mi se administrează medicamente. Dar era foarte real și frica a fost f. reală”, spune el.
În acel moment, a crezut că a intrat în comă și că trăiește o iluzie între viață și moarte: „Am crezut inițial că am intrat în comă. Nu se mai termina efectiv drumul. Trebuia să merg non-stop, voiam să ajung acasă.”
Când, într-un final, a ajuns la destinație, realitatea fizică părea să confirme că experiența nu fusese doar o halucinație. Avea pantalonii rupți în genunchi, febra musculară, adidașii murdari, bronz pe gât și mâini, iar telefonul dispăruse. „Cazusem pe jos și m-am lovit”, spune el, convins că a parcurs un drum real, nu doar o viziune.
Acum, tânărul încearcă să se refacă, dar este încă în stare de șoc.
„Sunt acasă și dorm foarte mult, mănânc și încerc să mă refac. Doar că nu pot înțelege ce s-a întâmplat. N-am nicio fișă la mine. Sunt mai bine, dar tot șocat”, explică el.
Urmează să contacteze spitalul pentru a-și recupera telefonul și fișa medicală, însă recunoaște că nu se simte pregătit.
„Nu știu cum să gestionez situația și ce să fac mai departe. Probabil să contactez spitalul pentru telefon și fișa medicală, dar nu mă simt pregătit, sincer.”
