Regele Lepros, supranumit și „regele fără chip”, un personaj unic în istorie. Și-a dat viața pentru creștinism
Una dintre cele mai interesante figuri din istorie este Regele Lepros. Numele său real a fost Balduin al IV-lea și a fost rege al Ierusalimului cruciat. A suferit de lepră și în cele din urmă a devenit orb și incapabil să-și folosească mâinile și picioarele, dar a fost admirat de contemporanii săi și de istoricii de mai târziu pentru puterea sa de voință și devotamentul față de regatul latin.
Regele Balduin al IV-lea al Ierusalimului a fost o figură rară în istoria omenirii: suferind de o boală incurabilă, încă de la vârsta de nouă ani, a reușit să facă față atât unei invazii masive, unui lider de temut dar și tulburărilor politice interne.
Cine a fost regele Balduin al IV-lea
La mijlocul secolului al XII-lea, europenii, în special domnii feudali francezi, conduceau regatul cruciat din Israelul și Palestina de astăzi. Acesta era Regatul Ierusalimului, având drept capitală Orașul Sfânt, care a fost cucerit de cruciați în timpul primei cruciade, la sfârșitul secolului al XI-lea. Ierusalimul a fost un regat creștin. Inițial, musulmanii din Egipt și din alte țări arabe care au fost înfrânți în cruciade s-au coalizat lui Saladin, un lider providențial din Egiptul musulman. Regatul Ierusalimului era amenințat din toate părțile, iar ajutorul european era puțin probabil să apară din cauza războiului dintre Marea Britanie și Franța la nivel continental.
În plus, existau două facțiuni majore în cadrul regatului. Pe de o parte erau europenii care veniseră în prima cruciadă, se stabiliseră și încercaseră să trăiască în pace cu musulmanii; pe de altă parte erau aventurierii și cavalerii care veniseră mai târziu și erau interesați doar de război și pradă. Almaric, conte de Jaffa și Ascalon, a condus această lume divizată în vremuri tulburi.
În 1161, i s-a născut un fiu, Balduin. El a fost un simbol al speranței tuturor pentru restaurarea Regatului Ierusalimului. La vârsta de șapte ani, Balduin a fost încredințat lui William de Tyr, cel mai cultivat arhiepiscop din regatele cruciate, care l-a învățat istorie, teologie, dar și tot ce avea nevoie să știe despre treburile administrative și militare. La rândul său, Balduin era extrem de inteligent și chiar mai priceput la mânuirea armelor. Se remarca în special ca un călăreț de elită. Toată lumea spera că el va deveni conducătorul providențial al Ierusalimului. Cu toate acestea, s-a întâmplat o tragedie.
A devenit rege la 13 ani
William de Tyr a observat că Balduin nu simțea nicio durere la brațul drept de când avea nouă ani. Fusese mușcat și bătut de copii fără niciun gest. În cele din urmă, a existat o explicație. Copilul, fiul regelui Almaric, avea lepră. Lepra este o boală cauzată de mycobaterium leprae care afecta inițial pielea, mucoasele și mai apoi sistemul nervos. Era o afecțiune stigmatizată în Evul Mediu, privită ca o pedeapsă divină. Cei afectați erau izolați, mai ales că exista concepția că este transmisibilă prin aer și atingere.
Cu toate acestea, Balduin a fost unic în istorie. A fost carismatic și abil de la o vârstă fragedă, ceea ce l-a ajutat să accepte boala. Într-adevăr, după ce tatăl său Almaric a murit de dizenterie în timpul unei expediții egiptene, la vârsta de numai 13 ani, Balduin a fost ales rege al Ierusalimului. El a devenit regele Balduin al IV-lea, unul dintre cei mai capabili monarhi ai Evului Mediu.
Deși afectat de boală, purtând de multe ori o mască pentru a feri de privirile celorlalți chipul măcinat de boală, Balduin s-a dovedit un politician de înaltă clasă și un militar desăvârșit.
Din 1174 până în 1176, Raymond de Tripoli, un cruciat experimentat, a fost regent. Din 1176, Balduin a condus regatul singur. Deși era aproape imobilizat uneori din cauza bolii, al zecelea rege s-a dovedit a fi un monarh în adevăratul sens al cuvântului. În primul rând, el a trebuit să lupte împotriva atacurilor lui Saladin, puternicul lider musulman aflat în fruntea forțelor coaliției formate pentru a cuceri Ierusalimul și a-i alunga pe cruciați din teritoriile palestiniene. Deși ajutorul european era epuizat, Balduin al IV-lea și-a mobilizat armata într-un mod exemplar și nu numai că și-a apărat regatul de atacurile lui Saladin de mai multe ori, dar a trecut și în ofensivă.
În 1177, a recucerit Ascalonul de la Saladin, iar în același an, a reușit și să îl învingă pe liderul musulman în bătălia epică de la Montgisard. Balduin a condus personal armata și a luptat în fruntea trupelor sale. A respins fiecare atac al lui Saladin și a impresionat constant prin curajul său.
A devenit cunoscut ca Regele Lepros
Când boala sa s-a agravat, la vârsta de 21 de ani, a devenit cunoscut ca Regele Lepros, dar a rămas un comandant militar activ. Cu o mână infirmă, Balduin al IV-lea își mânuia sabia cu un singur braț și își conducea calul cu mișcarea picioarelor. Pentru cruciați, acest al zecelea rege bolnav de lepră a devenit un adevărat erou. Pe lângă calitățile sale militare, Balduin al IV-lea s-a dovedit a fi și un politician abil. Deși era doar un adolescent, el a reușit să atragă în jurul său marile figuri ale lumii cruciate.
Balduin al IV-lea a încercat să ofere Ierusalimului continuitate dinastică și stabilitate, chiar dacă era pregătit să moară prematur și să nu lase urmași. El a reușit să împace cu abilitate cele două facțiuni care se luptau pentru putere în Regatul Ierusalimului și a aranjat o căsătorie între sora sa Sybilla și William de Montferatt, descendent al unei familii puternice cu o mare moșie în Italia. Când sora sa a rămas văduvă, s-a căsătorit din nou cu Guy de Lusignan, un cruciat puternic. Realizând că Guy de Lusignan nu era omul potrivit, Lepros nu a ezitat să-l numească succesor pe nepotul său Balduin al V-lea, relatează adevărul.ro.
Regele Lepros a murit în 1185, la vârsta de numai 24 de ani. A fost o adevărată legendă și cel mai iubit rege al Ierusalimului dintre toți. S-a făcut chiar și un film despre acesta, „The Kingdom of Heaven” („Regatul Cerurilor” n.r), un film de dramă istorică din 2005, regizat și produs de Ridley Scott și scris de William Monahan.
