Rugăciunea pe care să o rostești de Rusalii ca să îți meargă bine
Sărbătoarea Rusaliilor, cunoscută și sub numele de Pogorârea Sfântului Duh sau Cincizecimea, este una dintre cele mai mari sărbători creștine. Celebrată la 50 de zile după Paști, Rusaliile marchează coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor și este considerată momentul de naștere al Bisericii Creștine.
Rugăciunea pe care să o rostești de Rusalii ca să îți meargă bine
În ziua Rusaliilor, Duhul Sfânt s-a pogorât asupra apostolilor sub forma unor limbi de foc, oferindu-le puterea de a predica Evanghelia în diferite limbi. Acest eveniment este relatat în Faptele Apostolilor, capitolul 2, și simbolizează nașterea Bisericii Creștine. Apostolii, înarmați cu noua putere spirituală, au început să răspândească învățăturile lui Iisus Hristos în întreaga lume.
Rusaliile reprezintă și împlinirea promisiunii făcute de Iisus Hristos apostolilor săi, că le va trimite un Mângâietor, adică Duhul Sfânt. Acest act divin le-a oferit apostolilor curajul și înțelepciunea necesare pentru a-și îndeplini misiunea de a răspândi credința creștină.
Evenimentul de la Rusalii, când apostolii au început să vorbească în diverse limbi, simbolizează unitatea în diversitate a Bisericii Creștine. Acesta sugerează și misiunea universală a Bisericii de a predica tuturor națiunilor, indiferent de limbă sau cultură. Iată rugăciunea pe care să o rostiți pentru a vă merge bine.
„Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru.
Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.
Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase. Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert goneşte-l de la noi. Și ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci.
Și aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat şi a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!”
