Povestea soldaților găsiți sub motocicleta din Dunăre. Ce scria pe plăcuțele lor de identificare

Timp de mai bine de opt decenii, rămășițele a doi soldați germani au zăcut în noroiul Dunării. Abia nivelul extrem de scăzut al apei râului din Budapesta a adus povestea lor din nou în lumina zilei. Ambele cadavre aveau încă plăcuțele de identitate germane intacte, oferind anchetatorilor o șansă neobișnuit de bună de a-i identifica pe cei doi bărbați, la mai bine de 80 de ani distanță.

Povestea soldaților găsiți în Dunăre/sursă foto: Volksbund

Sub motocicletă sau chiar lângă aceasta, personalul Institutului și Muzeului de Istorie Militară din Ungaria a descoperit rămășițele umane. Gábor Kohlrusz, angajat al Volksbund, a recuperat oasele celor doi bărbați din albia râului dezgolită.

De mulți ani, Kohlrusz lucrează în Ungaria pentru Volksbund, ocupându-se de reînhumarea soldaților căzuți în război. Atribuțiile sale includ căutarea, recuperarea și documentarea soldaților germani căzuți în război, precum și punerea în siguranță a obiectelor personale și a plăcuțelor de identitate, potrivit EuroNews.

Împreună cu istorici și parteneri locali, el contribuie la stabilirea identității celor căzuți și la elucidarea unor soarte din timpul războiului rămase mult timp nerezolvate.

Povestea celor doi soldați

În cel de-al Doilea Război Mondial, plăcuța de identitate a unui soldat german căzut la datorie era împărțită în două: o jumătate rămânea lângă cadavru, iar cealaltă era trimisă la biroul de informații al Wehrmachtului din Berlin, pentru ca decesele să poată fi înregistrate și rudele să fie informate.

Deoarece ambele plăcuțe de identitate recuperate din Dunăre erau încă intacte, acest lucru sugerează că familiile lor au așteptat probabil în zadar o notificare oficială.

Alături de plăcuțele de identitate, au fost găsite și o verighetă și o insignă de mânecă „Kuban”. Dacă insigna poate fi atribuită cu certitudine unuia dintre cei doi soldați căzuți, aceasta ar putea oferi un indiciu important cu privire la cariera sa militară. Insigna „Kuban” era acordată soldaților germani care au servit în 1943 la capul de pod Kuban, în sudul Uniunii Sovietice. Decorația a fost instituită în septembrie al acelui an.

Dacă se confirmă că unul dintre cei doi soldați purta scutul, acest lucru ar sugera că acesta a luptat pe Frontul de Est timp de câțiva ani înainte de moartea sa.

Arne Schrader, șeful Departamentului pentru Serviciul Mormintelor de Război și Relații Internaționale, știe cât de dificilă poate fi o astfel de atribuire. Sunt necesare mai multe examinări pentru a stabili dacă cele două plăcuțe de identitate aparțin într-adevăr cadavrelor care au fost găsite. Numele purtătorilor inițiali pot fi stabilite relativ repede. Dar acest lucru, în sine, este departe de a fi suficient pentru a le confirma identitatea.

Identificarea decedaților este un proces minuțios

Punctul de plecare îl constituie examinarea detaliată a rămășițelor. Chiar și lungimea oaselor individuale poate oferi indicii cu privire la înălțimea persoanei decedate. Ori de câte ori este posibil, se utilizează oase diferite în acest scop – de exemplu, oasele picioarelor și ale gambei. Luate împreună, aceste constatări conturează treptat o imagine care poate fi comparată cu datele cunoscute despre posibilii deținători ai plăcuțelor de identitate.

Există diverși indicatori anatomici ai vârstei soldaților, care permit experților să evalueze, cu un grad ridicat de probabilitate, dacă un os a aparținut unei persoane sub 20 de ani, între 20 și 25 de ani sau unei persoane mai în vârstă, de până la 40 de ani și peste.

Vârsta celor doi soldați nu este încă cunoscută. Analiza antropologică a rămășițelor are ca scop, printre altele, determinarea vârstei aproximative a acestora pe baza oaselor, a epifizelor și a molarilor de minte.

„Aici, printre altele, pot fi evaluate sacrul și epifizele oaselor lungi, iar dinții de minte pot oferi, de asemenea, informații”, explică Arne Schrader. Plombele dentare pot oferi, de asemenea, indicii cu privire la originea unei persoane: dinții plombați cu amalgam indică faptul că defunctul provenea probabil din Europa de Vest.

Rămâne de clarificat dacă discurile corespund într-adevăr celor două cadavre care au fost recuperate. Orice identificare provizorie efectuată de Volksbund ar trebui confirmată ulterior în mod oficial de Arhivele Federale.

Aproximativ 900 000 de persoane au servit în Waffen-SS pe parcursul războiului. Printre aceștia se numărau naționali-socialiști convinși și voluntari străini, dar și, mai ales spre sfârșitul conflictului, recruți și minori. Waffen-SS a fost responsabilă de numeroase crime de război și a participat la Holocaust; în 1946, Tribunalul de la Nürnberg pentru crime de război a declarat-o organizație criminală.

Marca motocicletei

Conform cunoștințelor actuale, motocicleta este un model DKW NZ 350-1 fabricat în Saxonia. Acest model a fost dezvoltat începând cu anul 1944 special pentru utilizarea în timpul războiului.

Cu toate acestea, simplul fapt că motocicleta a fost găsită alături de cei doi bărbați decedați nu dovedește că soldații se deplasau efectiv pe ea.

Sunt posibile mai multe scenarii: cei doi bărbați ar fi putut conduce ei înșiși motocicleta, unul în calitate de șofer, iar celălalt ca pasager. Este la fel de posibil ca motocicleta DKW să fi aparținut unei singure unități, în timp ce cei doi soldați proveneau dintr-un context diferit.

De asemenea, motocicleta ar fi putut ajunge la locul respectiv abia după moartea celor doi bărbați. Vehiculul ar fi putut ajunge în Dunăre în timpul luptelor sau ar fi putut fi scufundată acolo în mod deliberat ulterior.

Nu este singura descoperire de acest fel

Aceasta nu este singura descoperire fascinantă făcută în această perioadă. Tot din cauza nivelului scăzut al Dunării, fundațiile podului construit de Constantin cel Mare peste Dunăre au ieșit la lumină. Structura este veche de peste 1.700 de ani, iar o misiune de documentare a fost efectuată în apropiere de satul bulgar Ghighen, în nordul țării, unde se află rămășițele podului.