Au început înscrierile pentru pelerinajul de 100 de kilometri de la Mânăstirea Nicula, cel mai mare din România
„Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”. Celebrul îndemn de la mânăstirea Nicula se va auzi din nou. Au început înscrierile pentru cel mai mare pelerinaj pedestru ortodox din România, cel de la Mănăstirea Nicula din Cluj. Acesta este programat în perioada 11–13 august, iar plecarea va fi de la Schitul „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Găbud, județul Alba.

Lăcașul de cult este renumit pentru icoana făcătoare de minuni a „Maicii Domnului cu Pruncul”. Mii de pelerini se adună aici anual, pe 15 august, pentru a prăznui Adormirea Maicii Domnului.

Invitația-provocare pentru credincioși
„Cât de mult ai mers vreodată pe jos? 20, 30, 40 de kilometri...? Ei bine, uite provocarea noastră: 92 de km în 3 zile cu cortul!(...) Maica Domnului ne este ocrotitoare! Parcurgem drumul de la Găbud prin peisaje minunate, alături de oameni faini, și ajungem la Nicula chiar în toiul sărbătorii, de hramul Adormirii Maicii Domnului”, este mesajul organizatorilor de la Liga Studenților Cluj.
Participanții sunt îndemnați să își pregătească echipamentul necesar pentru drumeție și campare, programul incluzând înnoptarea la cort pe durata celor trei zile de pelerinaj pedestru. Înscrierile se realizează prin intermediul unui formular special pus la dispoziție de organizatori:https://linktr.ee/manastireaoasa
Iată potrivit organizatorilor ce trebuie să aibă la ei credincioșii care vor participa la marele pelerinaj:
-Cortul și sacul de dormit
-Adidași comozi (1-2 perechi),
-Șosete de mers mult pe jos
-Pelerina de ploaie,
-Ochelari de soare
-Pălărie de soare
-Chef de drum și energie bună!

Povestea Mânăstirii Nicula
Mânăstirea este la aproape 49 de kilometri de Cluj dar este considerată cea mai importantă din Transilvania și una dintre cele mai reprezentative pentru ortodoxismul românesc. Începând cu 15 februarie 1699, Nicula iese din anonimat, devenind unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului.

Icoana ei, pictată de preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681, avea să plângă timp de 26 de zile. Totul, conform legendei mânăstirii, ca o prevestire a tristelor evenimente ce vor urma. Din cauza vremurilor și a pericolelor, între anii 1714-1782, icoana a fost ingropată în pământ, fiind ascunsă din nou între 1948-1962, fiind găsită de starețul de atunci, arhimandritul Serafim Maciucă.
Din acest moment icoana „Maica Domnului cu pruncul” de aici va deveni speranța de ajutor pentru generații de români, fie că a fost nădejdea izbăvirii din robie sau „medicamentul” pentru boli şi nevoi. Credincioşii s-au obişnuit să vină în pelerinaj, an de an, pe jos, cântând: „Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”. În acest moment, mânăstirea găzduiește 30 de călugări.


































