„De ce nu rămâneți acolo?” Un român îi întreabă pe cei plecați în Occident de ce se întorc în țară

Fenomenul migrației românilor rămâne unul complex, încărcat de nuanțe culturale, economice și emoționale. Deși sute de mii de români trăiesc de ani buni în Spania, Italia, Marea Britanie, Franța sau Olanda, mulți dintre ei nu aleg să se stabilească definitiv acolo. Iar explicațiile sunt mult mai profunde decât simpla comparație între „aici” și „acolo”.

Nu toți românii plecați în diaspora rămân acolo Foto: arhivă

Unii români vor înapoi acasă

Un utilizator Reddit a deschis un forum pe platformă deoarece a dorit să afle de ce unii români compară România cu alte țări din Occident, cu stilul de viață, dar nu își doresc să se întoarcă definitiv acolo.

„Am niște rude care au muncit 15 ani în Spania și toată ziua, când mai stau la masă cu ele, spun: «în Spania nu era așa», «în Spania se face altfel…» și vorbe din acestea. Am înțeles, acolo e o țară mai bună, mai organizată, m-ai convins, am fost și eu și e frumos (dacă ești turist…), dar de ce nu ați rămas acolo dacă e așa frumos?

La fel și în altă parte, în UK. Am un prieten care stă la câțiva km de Londra, muncește în construcții, ia bani, nimic de zis, și când vine acasă ca să-și mai facă chestii la casă - i-au dat părinții pământ și el își face casă, spune: În Anglia… nici nu se compară cu ce e aici, mă…» dar în același timp el își face casa aici, nu acolo.

Probabil pentru că, dacă ar trăi în UK, nu și-ar permite o casă, că el stă cu părinții, fratele și iubita lui, într-o casă în UK și împart chiria aia de 2500 de lire sau 3000, habar n-am. Toți au loc de muncă. Că dacă ar fi să-și facă el o rată să-și ia apartament în UK, ar plăti ca în România, pe 30 de ani”.

Românii care s-au întors în țară după ani de diaspora au răspuns rapid la postare. Un utilizator al platformei a precizat că un motiv pentru care românii revin în țară este izolarea socială pe care o resimt în străinătate.

„În primul rând, românilor le este foarte greu să se integreze în acele țări. Mulți, când se duc, preferă să se împrietenească cu alte persoane de aceeași naționalitate. Multe dintre regulile de acolo nu le pică tocmai bine (sortarea gunoiului, magazinele închise duminica, plata pentru parcare). Toate aceste chichițe se adună și îi fac să nu-și dorească o viață pe termen lung acolo”. 

Un alt aspect care cimentează decizia de a locui iar în România este cel financiar.

„În al doilea rând, românii au o problemă cu banii - sunt foarte sensibili la acest capitol. Mulți pleacă doar ca să facă bani și nu cheltuiesc decât pentru minimul necesar (chirie, utilități, mâncare). Nu investesc în călătorii, nu vizitează locuri frumoase din țara în care trăiesc, nu încearcă restaurante noi, nu încearcă să cunoască oameni noi. Singura lor activitate de relaxare este grătarul de duminică, cu alți români. Sunt concentrați exclusiv pe strâns bani și pe cheltuit când vin o dată pe an în vacanță, în România.

Am întâlnit oameni care lucrau de vreo cinci ani în Franța și nu fuseseră niciodată la Paris, nu ieșiseră din localitatea în care trăiau”.

Un utilizator Reddit a fost de acord cu acest aspect.

„Te duci acolo și muncești ca nebunul, dar nu trăiești deloc (mulți nici măcar la doctor nu se duc să‑și rezolve probleme de bază). Vacanțele le fac în țară, la părinți sau la rude. Mulți nu fac nici măcar un city break în țara în care lucrează.

Cred că asta generează multă frustrare, pentru că până acum câțiva ani ei se întorceau o lună în România, în vacanță, și epatau cu replici de genul: „În țara X e așa.  În România e rău.” Între timp, noi, cei care am rămas în țară, am reușit să ne ridicăm nivelul de trai și ne permitem 1–2 vacanțe în afară, plus city breaks. Acum, degeaba vin să ne spună cum e în „țara X”, pentru că și noi am reușit să ieșim din țară și să vedem mai mult decât „țara X”.

Diferențele de cultură divizează societatea din diaspora

Un român stabilit în vest povestește că, deși și-a dorit să se împrietenească cu localnici, nu a avut ocazia: la cursurile de limbă a întâlnit doar străini, la muncă - tot străini. Iar în România, spune el, nici noi nu socializăm cu expați, pentru că nu avem contextul.

Diferențele de umor, ritm al vieții, obiceiuri, valori pot crea un sentiment constant de „nu sunt de aici”. Chiar și românii integrați, cu studii, joburi bune, prieteni localnici și parteneri străini, recunosc că „nu e acasă” - un sentiment descris ca o „frânghie care te ține puțin de gât, permanent”.

„Om care a trăit șase ani într-o altă țară: aș fi preferat să mă împrietenesc cu localnici, dar pur și simplu nu prea intri în contact cu ei. Te duci la cursurile de limbă și cunoști tot străini. Te duci la muncă și lucrezi cu străini ca tine. Eu eram singură și mi-am dorit socializare, dar nu s-a putut”.

Cu toate acestea, un român a găsit sentimentul de comunitate printre spaniolii din Andaluzia.

„Am ajuns aproape pe străzi după o relație abuzivă cu un argentinian, amândoi fiind imigranți in Andaluzia. Prietenii locali m-au ajutat cu tot ce aveam nevoie ca să îmi găsesc o casă, să găsesc de muncă, să mă stabilizez un pic. În 3 ani aici am reușit să dezvolt un cerc de prieteni față de care am o relație mutuală de sprijin necondiționat. Simplul fapt că le vorbesc limba, utilizez expresiile locale și m-am integrat în comunitate i-au făcut să-mi spună de mai multe ori că sunt o româncă cu suflet andalú”.

Tot mai puțini români pleacă dincolo de hotare

De la începutul anului, numai 55.000 de români au aplicat pentru locuri de muncă din străinătate. Este un număr cu o treime mai mic decât cel de anul trecut și la jumătate față de acum 3-4 ani. Situația costurilor tot mai ridicate din Vest este una deja cunoscută și de tinerii din România.

„Nu mai merită, nu mai e ca înainte”, a spus un tânăr, întrebat dacă se mai merită munca în Occident în ziua de astăzi.