Detalii cutremurătoare în rechizitoriul cazului Caracal: «Flacăra avea doi metri peste butoi»
Aflat de 178 de zile după gratii, Gheorghe Dincă a recunoscut că le-a ucis pe Luiza Melencu (18 ani, răpită pe 14 aprilie 2019) şi pe Alexandra Măceşanu (15 ani, sechestrată pe 24 iulie 2019). Mecanicul de 66 de ani e trimis în judecată pentru opt infracţiuni. Rechizitoriul întocmit de procurori în cazul crimelor de la Caracal conţine detalii cutremurătoare.
Curajul unei copile de 15 ani, care a luptat din răsputeri pentru viaţa ei, a dus la capturarea lui Gheorghe Dincă (66 de ani), cel care o sechestrase pe 24 iulie 2019. Din păcate pentru Alexandra Măceşanu, care a reuşit să se dezlege, pe 25 iulie, şi să sune de mai multe ori la 112, incompetenţa şi indolenţa cu care au acţionat autorităţile au făcut inutil apelul ei disperat din casa ororilor. Surprinsă de monstrul din Caracal cu telefonul pe masă, puştoaica a fost omorâtă în bătaie şi incinerată în acea după-amiază blestemată.
Potrivit rechizitoriului, în discuţiile purtate cu colegii de celulă şi înregistrate de procurori, inculpatul a povestit că, în urma unui exces de furie, a lovit-o cu pumnul în bărbie, motiv pentru care victima a căzut la podea, după care acesta s-a urcat peste ea şi a sugrumat-o, fata zbătându-se şi încercând să scape, fără a reuşi acest lucru. “Ca şi în cazul victimei Melencu Mihaela Luiza, inculpatul plănuise exploatarea sexuală a minorei Măceşanu Alexandra Mihaela pentru o perioadă mai lungă de timp, în condiţii de supunere necondiţionată şi aservire a acesteia, obţinută prin violenţă şi teroare, fără a i se opune vreo formă de ostilitate fizică şi verbală. Inculpatul a prevăzut şi acceptat faptul că odată intervenită lipsa totală de «cooperare» a fetei, unica soluţie de a scăpa de răspundere penală era de a o ucide şi de a ascunde faptele prin incinerarea cadavrului”, se menţionează în rechizitoriu.
“Pe inculpat l-a surprins «tupeul» victimei, cu atât mai mult cu cât, anterior, fata «fusese cuminte». (…) Când a constatat că victima sa a decedat, inculpatul s-a ridicat de deasupra trupului fetei, constatând că «îi curgea sânge din nas şi din urechea dreaptă»”, menţionează procurorii. “Ulterior, inculpatul a ieşit în curte şi direct s-a apucat să pregătească butoiul în care să incinereze cadavrul victimei, experienţa dată de primul omor fiindu-i suficientă pentru a realiza rapid ce trebuie să facă. Astfel, acesta a mers la butoi şi a aşezat lemne deasupra grilajului din interior, după care a mers în casă, a învelit cadavrul într-o husă de pat, l-a luat în braţe până a ieşit pe uşă, după care l-a ridicat pe umăr şi l-a transportat în curte la incineratorul improvizat. (…) În continuare, inculpatul a aruncat pe lângă şi deasupra cadavrului diverse recipiente din plastic, aflate în curte, apoi folosind o cârpă îmbibată în motorină, a introdus-o prin fanta tăiată în partea de jos a butoiului, sub grilajul din interior, şi a aprins focul. (…) Inculpatul a urmărit de la distanţă cum arde, iar atunci când focul scădea, a continuat să arunce în interior, diverse materiale plastice. Din când în când, inculpatul s-a folosit de un lemn şi o bară de fier cu lungimea de aproximativ trei metri, pentru a scormoni în butoi şi a observa proporţia în care a ars cadavrul”, se spune în actul acuzării.
«Tot luase de pe noptieră»
Dincă Gheorghe: A umblat la priză, a băgat... Că altfel cum? A încărcat telefonu’… (…) În picioare am găsit-o! Şi zâc: «Ce faci?»
Coleg celulă: Şi ai văzut telefoanele, avea în mână?
D.G.: Plus că era echipată.
Coleg celulă: Că tu o lăsasei dezbrăcată şi ea s-o echipat.
D.G.: Da. Echipată cu şapca, cu inelele, tot luase după noptieră. Ea lucra cu mâinile pline dă … Îi plăcea ea...
Coleg celulă: Inele.
D.G.: Îi plăcea ei aşa… era maniacă pentru... absolut pă toate degetele avea inele, da’ fake-uri din ăştia. (…) Ea le-a avut pă noptieră şi şi le-a luat.
Coleg celulă: Şi le-ai… şi le-a pus…
D.G.: Pentru că ea vorbind la telefon a crezut… a zis că…
Coleg celulă: O salvează.
D.G.: Da. … (neinteligibil)…
«Nu puteai sta la 2-3 metri»
Dincă Gheorghe: După ce am omorât-o n-a trecut o oră. O oră e mult. Am luat-o şi am băgat-o-n butoi...viuum! (n.n. - onomatopee)... în amiaza mare, îţi dai seama!
Coleg celulă: Tupeu frate! Acolo ai avut tupeu! (…)
D.G.: Da’ ştii cât era flacăra când s-a aprins? Avea 2 metri peste butoi! (…)
Coleg celulă: Şi te-ai uitat?
D.G.: Nu m-am putut uita. După ce s-a terminat m-am uitat. Că, cum să te uiţi? Nici nu puteai să stai la 2-3 metri, 4-5 te duceai. Nu se putea apropia. Dar nici…
Coleg celulă: De ce?
D.G.: Dogorea, mare temperatura….
