Experiența franceză a lui Nicușor Dan. De ce a ales bursa, cum s-a acomodat în sistemul educațional și ce părere are despre franțuzoaice
Într-un articol publicat în 2002 în revista Dilema, Nicușor Dan a împărtășit amintiri din anii petrecuți ca student în Franța, povestind despre provocările și experiențele care l-au marcat și despre adaptarea sa la un sistem educațional radical diferit față de cel românesc. Noul președinte al României a vorbit cu sinceritate și despre relațiile amoroase din acea perioadă, mărturisind că, deși au fost importante pentru el, previzibilitatea lor nu îl încânta.
Timp de șase ani, Nicușor Dan a locuit în Franța, dedicându-se studiilor de matematică. Tânăr și cu o atitudine ușor nonconformistă, nu a fost atras imediat de bursa oferită și nu își dorea să petreacă prea mult timp departe de țară. Viața la Paris i-a adus o serie de experiențe inedite, mai ales pentru cineva venit dintr-un mediu conservator, în care mentalitățile și obiceiurile erau mult diferite.
În acea perioadă, Nicușor Dan locuia într-un cămin studențesc situat în zona Grozăvești și conducea o Dacia 1100, mașină despre care povestea că „pornea doar împinsă”.
„E o plăcere să îmi amintesc cine eram în 1992. Nu prea mergeam la școală. Reușeam să parcurg materia cu conștiinciozitate câteva zile în sesiune. Citeam în rest matematică zece ore pe zi, tratate stufoase. Eram convins că voi ajunge, în acest fel, cel mai mare matematician al lumii. Locuiam în Grozăvești. Aveam o Dacie 1100, care avea 20 de ani și pornea împinsă. Vedeam filme la Cinematecă și în Preoteasa. Nu ratam niciun chef în Grozăvești sau în Regie. Aveam un mare succes la chimiste. Totul mi se cuvenea. Eram fericit”, a povestit Nicușor Dan în Dilema Veche, relatează viva.ro.
La început, Nicușor Dan nu era deloc convins să accepte bursa de studii în Franța. Motivația care l-a determinat să plece a fost, surprinzător, o datorie la cămin, un detaliu aparent mic, dar decisiv. Întâlnirea cu sistemul educațional francez a reprezentat pentru el un adevărat șoc: studiile de masterat erau mult mai solicitante și cereau o implicare totală, fără compromisuri.
„În anul de master am învățat de două ori mai multe lucruri decât în cei trei ani la București”, a scris Nicușor Dan în articolul din ziarul Dilema
Experiența din Franța i-a schimbat complet perspectiva asupra modului în care își gestiona timpul până atunci. A realizat că orele dedicate pregătirii olimpiadelor în liceu, deși valoroase, nu erau suficiente într-un sistem atât de riguros precum cel francez.
Ce a spus despre franțuzoaice
În ceea ce privește viața sentimentală, Nicușor Dan a recunoscut că aceasta a fost, în acea perioadă, destul de previzibilă. Nici măcar petrecerile nu îl atrăgeau, găsind mult mai multe momente memorabile în căminul studențesc de la Grozăvești.
„Sentimental însă, Franța a fost, din 1992 însă în 1998, exact cum mă așteptam să fie înainte să fie înainte de a pleca.
Petrecerile franțuzești mă plictiseau de moarte. Erau previzibile și bine conceptualizate: oamenii știau de ce veniseră, până la ce oră vor sta și ce urmau să facă acolo. Față de petrecerile din Grozăvești, care erau o dezlănțuire de improvizații. Am renunțat repede și am organizat petrecerile noastre (în bucătării). Îmi amintesc cum într-o dimineață de chef jucam fotbal în sală, iar nea Romică ne cânta la acordeon «Zaraza»…
Am avut câteva relații cu franțuzoaice. Toate, previzibile de la început până la sfârșit. Luau din mine partea de comme il faut (așa cum trebuie, n.r.), iar originalitatea, nebunia alunecau undeva în gol. Cel mai frustrant, jocul seducției nu avea complicitatea partenerilor pe care o știam, era complet explicit ('Matematica', îmi explica tutorele meu de la École Normale, «e ca și cu fetele. Vorbești lucruri banale la început, apoi lucruri mai puțin banale, te apropii încet-încet…», mais cest pas du tout mon style – dar nu e deloc stilul meu, n.r.).
(Nu pot să mă abțin: la început nu aveam succes chiar deloc și atunci, ca să ne stimulăm, am pariat cu un bun prieten 100 de franci, urmând să câștige primul dintre noi care cucerește o franțuzoaică; și chiar 200 de franci dacă ea era directoarea de studii)”, a mai mărturisit Nicușor Dan.
Cum l-au schimbat anii petrecuți în Franța
Președintele României a mai precizat că anii în Franța l-au învățat să fie punctual și să se implice mai mult în comunitate: „Cei șase ani în Franța m-au schimbat în două puncte: am devenit punctual și am devenit implicat civic. Nu am regretat niciun moment că m-am întors (…)
Nu mai am însă fericirea inocentă din 1992. Mă deranjează în special lipsa de implicare și de coeziune în jurul problemelor care ne doi, a generației din care fac parte. Mă deranjează la fel de tare ascensiunea rapidă a consumismului. Mă irită generația tânără care vorbește exclusiv de mașini și dolari pe lună și se distrează la oră fixă, după program.
Un ultim motiv pentru care nu regret că m-am întors. Occidentul îți ia libertatea ratării. Moment cu moment, sistemul te așază la locul tău și căderile sunt tot timpul mici, suportabile. Dacă o să mă ratez, și este posibil, o să am satisfacția că am căzut de foarte de sus”, a încheiat Nicușor Dan.
