Începe școala. Bullying-ul, problema care îi sperie pe copii

Se întorc copiii la școală, dar pentru unii emoția primei zile vine la pachet cu o teamă pe care nu o spun acasă. Nu le este frică de teme sau de profesori, ci de colegi. O glumă răutăcioasă, o poreclă, un copil lăsat mereu pe dinafară sau umilit în fața clasei pot părea lucruri mici pentru un adult, dar pentru un elev pot deveni o problemă care îl urmărește zi de zi. Iar datele arată că bullying-ul este o realitate serioasă în școlile din România.

Școala poate deveni un loc în care merge cu teamă în fiecare dimineață Foto: Freepik.com

Ce trebuie să urmărească părinții

Se redeschid școlile și încep emoțiile unui nou an. Dar pentru unii elevi, întoarcerea în bancă nu înseamnă bucurie, ci teamă. Teamă de colegul care îi poreclește, de grupul care râde de ei sau de momentul în care vor fi din nou excluși. Bullying-ul poate începe cu o „glumă” și poate ajunge, zi după zi, să-i schimbe copilului felul în care vede școala și chiar pe el însuși. Iar cel mai greu este că, de multe ori, copilul nu spune acasă ce i se întâmplă.

Copiii nu povestesc întotdeauna direct că sunt agresați la școală. „Mulți nu spun acasă că sunt agresați. Uneori le este rușine, alteori se tem că situația se va agrava dacă adulții intervin. Există și situații în care copilul crede că părinții nu îl pot ajuta”, spune psihologul Mihaeala Dinu.

Printre semnele care ar trebui să le dea de gândit părinților se numără refuzul de a merge la școală, durerile de cap sau de stomac apărute înainte de ore, retragerea din activitățile cu alți copii, iritabilitatea, reacțiile emoționale puternice sau scăderea rezultatelor la școală. „Copilul începe să evite mediul în care se simte amenințat. Uneori apar simptome fizice înainte de școală sau dorința de a rămâne acasă, fără ca părinții să înțeleagă imediat cauza reală”, explică specialistul. 

Ce se întâmplă cu un copil care este umilit în mod repetat

Pentru un copil care este umilit sau exclus în mod repetat, școala poate deveni un loc în care merge cu teamă în fiecare dimineață. De aceea, părinții trebuie să creeze acasă un spațiu în care copilul să simtă că poate spune ce i se întâmplă fără să fie certat, judecat sau întrebat de ce nu s-a apărat.

„Uneori, o întrebare simplă precum „Te simți bine la școală?” poate deschide o discuție pe care copilul nu a avut curajul să o înceapă singur. La fel de important este ca părintele să nu minimalizeze situația. Expresii precum „sunt doar copii”, „ignoră-i” sau „o să treacă” pot transmite copilului că problema lui nu este suficient de importantă. În schimb, acesta trebuie să știe că este crezut, că nu este vinovat pentru ceea ce i se întâmplă și că nu trebuie să rezolve singur situația.

Dacă agresiunile se repetă, părinții pot discuta cu profesorul, dirigintele, consilierul școlar sau conducerea unității de învățământ. Important este ca situația să fie urmărită și să nu fie lăsată să se transforme într-un obicei al colectivului. Bullying-ul este un fenomen de grup, iar intervenția adulților poate contribui la oprirea lui', explică psihologul. 

 „Un lucru trebuie spus: bullying-ul nu este „doar o glumă” și nici o etapă normală prin care copilul trebuie să treacă. Pentru cel care este ținta, o poreclă repetată, o umilire în fața clasei sau excluderea din grup pot deveni experiențe care îi afectează încrederea în sine și felul în care se raportează la ceilalți. Iar uneori, înainte ca un copil să spună „sunt agresat”, comportamentul lui este cel care cere ajutor", mai explica specialistul. 

România, locul 3 la bullying

Bullying-ul nu este o problemă izolată în școlile din România. Bullying-ul plasează țara noastră pe locul 3 la nivel European în privința acestui fenomen, conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Mai mult, aproape 400.000 de elevi sunt amenințați cu bătaia și 220.000 sunt bătuți în mod repetat de către colegi, potrivit unui studiu efectuat la nivel național.

Și datele prezentate de World Vision România arată cât de des ajung copiii să fie martori sau victime ale unor astfel de situații. Potrivit organizației, peste 70% dintre copii au asistat cel puțin o dată la acte de violență sau umilire. Aproximativ 30% dintre elevi spun că au fost loviți în mod repetat de alți colegi, iar 13% au avut bunurile personale distruse. Problema pare și mai apăsătoare în mediul rural.

Datele World Vision România arată că 9 din 10 copii de la sate declară că au fost victime ale bullying-ului în școală. Jignirile, umilirea, etichetarea și marginalizarea sunt printre formele întâlnite cel mai des. „Bullying-ul nu este o simplă tachinare între copii. Pentru copilul care este expus constant la umilire, excludere sau intimidare, experiența devine una profundă și repetitivă. În timp, copilul poate ajunge să creadă că problema este la el”, explică Doina Mihaela Tobescu, medic primar neurologie și psihiatrie pediatrică, Renew Institute.