Sfântul Spiridon, prăznuit pe 12 decembrie, mare făcător de minuni și ajutor la necazuri. Tradiții pentru spor și sănătate
Pe 12 decembrie, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Spiridon, mare făcător de minuni şi singurul sfânt care, potrivit tradiţiei, îşi părăseşte racla pentru a veni în ajutorul oamenilor care îl cheamă prin rugăciuni. Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului Sfântului Spiridon nu se muncește în gospodărie.
Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Skia din insula Cipru, pe timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare, potrivit crestinortodox.ro. Spiridon a fost ales episcop al cetăţii Trimitunda, din apropierea oraşului Pafos, el participând şi la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325. În jurul anului 295, în timpul persecuţiilor duse de împăratul Maximian, Spiridon este arestat şi exilat pentru o perioadă. Sfântul a murit în anul 348, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Trimitunda. În anul 1453, Moaştele acestuia au fost duse în Serbia, iar apoi au fost mutate în insula Corfu din Grecia, unde se află şi în ziua de azi.
Potrivit tradiţiei, Sfântul Spiridon pleacă din racla sa pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă prin rugăciune, cu credinţă şi dragoste. Alergând prin toată lumea să îi ajute pe cei care au nevoie de el, Sfântul îşi toceşte periodic încălţăminte, nişte papuci din mătase. Astfel, preoţii de la catedrala din Corfu îi schimbă anual îmbrăcăminte şi încălţămintea tocită, pe 12 decembrie. Hainele purtate sunt dăruite mănăstirilor ortodoxe din întreaga lume.
Datorită minunilor săvârşite în întreaga lume, Sfântul Spiridon a fost denumit şi ”Sfântul călător”. Se spune că din când în când moaştele sale dispar din biserica din Corfu pentru scurte perioade de timp, iar când reapar sunt calde şi prăfuite, iar încălţările sunt tocite, având urme de pământ şi iarbă.
Se mai spune că Sfântul Spiridon, fiind întrebat de păgâni cum crede el că Dumnezeu, Fiul şi Sfântul Duh sunt una şi aceeaşi fiinţă nedespărţită, a luat în mână o cărămidă, a strâns‑o şi a ieşit fum în sus, jos a curs apă, iar pământul i‑a rămas în mână. După cum cărămida e făcută din foc, apă şi pământ, ce alcătuiesc unul şi acelaşi lucru, aşa şi Dumnezeu e arătat prin cele trei feţe ale sale.
Nu se muncește în gospodărie
Sfântul Spiridon se ţine, întrucât el face multe minuni, şi bune şi rele. Astfel că cei ce îl ţin capătă numai bune, iar cei ce nu‑l ţin capătă minuni rele. Se spune că îi îmbogăţeşte pe săraci şi îi vindecă pe cei bolnavi. De Sfântul Spiridon se face agheasmă, care e bună pentru bolile primejdioase.
Prin tradiţie, Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, al cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie bună, fără excese bahice.
Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului Sfântului Spiridon nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi gospodinele nu fac curăţenie. În mediul rural, nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă. În această zi şi animalelor de tracţiune li se dă să mănânce fânul din mână.
Sfântul Spiridon poartă toate boalele. E ţinut ca apărător de boli de vite și de oameni. Cele mai multe minuni de vindecare se petrec în bisericile şi în spitalele care poartă hramul Sfântului Spiridon.
Citește și:
Miracole creștine în Bisericile Ortodoxe din Capitală: Biserica Sfântul Spiridon Vechi
Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfântul Spiridon, episcop al Trimitundei
