Un român a lăsat străinătatea pentru o fermă de vaci. Cu cât vinde un litru de lapte

În Poiana Botizii, un sat mic din Țara Lăpușului, viața se desfășoară într-un ritm pe care doar oamenii locului îl mai înțeleg. Pentru Ghiță, un fermier din zonă, laptele nu este doar o sursă de venit, ci baza supraviețuirii sale. 

Fermierul care s-a întors în România Foto: Captură video Youtube

După 17 ani în Spania a urmat întoarcerea acasă

Ghiță a lucrat 17 ani în Spania, la o fermă cu 700 de vaci, dintre care 300 mulse zilnic. „Acolo omul care muncește e apreciat. Are 14 salarii pe an și o lună de vacanță”.

Câștiga într-o lună cât în România în cinci. „Veneam vara, băgam banii în betoane, ne făceam casă, cumpăram teren”.

Totuși, dorul de casă l-a adus înapoi. „Am venit să fac fermă aici. Și acum, dacă vreau, mă duc în Spania și fac 2000 de euro pe lună. Dar aici e acasă”.

Ghiță spune că, în România, fermierii sunt descurajați. „La noi, guvernul și politicienii nu încurajează fermierii. Prima dată îți bagă taxe”.

În Poiana Botizii, oamenii supraviețuiesc din ce produc, în majoritatea timpului. Satul are aproximativ 100 de locuitori și doar doi copii în școli.

Copiii merg la școală în Băiuț până în clasa a VI-a, apoi în Târgu Lăpuș. Medicii de familie sunt tot din Târgu Lăpuș. „Locurile de muncă sunt foarte puține. Cine deschide o afacere și angajează doi oameni ar trebui apreciat. Dar autoritățile se uită la cei care n-au nimic, că le dau ajutor social”.

Nemulțumirile fermierului 

Ghiță, fermierul din Poiana Botizii, spune că una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă este prețul extrem de mic al laptelui. El își vinde producția către Milapofresh, însă consideră că suma primită este departe de a acoperi munca depusă. „Laptele îl vând cu 1,45 lei litrul”, explică el, subliniind că tocmai în ziua interviului trimisese factura către procesator.

Din perspectiva lui, sistemul actual de subvenții este profund nedrept. Ghiță crede că sprijinul financiar ar trebui acordat în funcție de producție, nu pe suprafață, așa cum se întâmplă acum. Observă că mulți localnici declară terenuri la APIA fără să le lucreze cu adevărat și fără să știe exact unde se află parcelele respective. „Nu e corect. Subvenția ar trebui să meargă către ceea ce produce omul”, spune el.

În viziunea lui, modelul ideal ar fi simplu: dacă un fermier vinde 1.000 de litri de lapte, acea cantitate ar trebui subvenționată. La fel și în cazul producției de carne sau a altor produse agricole.

„Cel mai corect ar fi ca subvențiile să fie acordate pe producție. Laptele să fie subvenționat ca lapte, carnea ca carne. Așa ar fi cel mai bine”, afirmă fermierul, convins că doar astfel munca reală ar fi cu adevărat valorizată.