Un olandez dezvăluie cum a învațat limba romana. „Când te cearta femeia rămâi mut la atâta creativitate”
Daniel van Soest, un antropolog olandez stabilit în România, a ținut să trimită românilor o urare de suflet de Ziua Națională. În mesajul său, olandezul care este fermecat de țara noastră a dezvăluit și cum a învățat limba română. El mărturisește că a trăit cu impresia că o cunoaște foarte bine, până a ajuns să fie certat de soția lui, româncă. Femeia, nervoasă, fiind, i-a dezvăluit noi sesnuri ale limbii române, povestește cu umor olandezul, la Turnul Sfatului unde el este colaborator.
„Cât de vast este vocalubarul, îți dai seama abia când te ceartă femeia”
Interacțiunea cu soția sa i-a deschis ochii asupra complexității și bogăției limbii române. A descoperit noi înțelesuri și nuanțe atunci când a trebuit să comunice sentimente. Dar mai ales atunci când nervoasă, femeia i-a dezvăluit noi sensuri ale limbii.
”Pentru a învăța limba română, era nevoie de o femeie, am înțeles asta când m-am întâlnit cu soția mea. Mă consideram deja un bun vorbitor a limbii voastre - am învățat la muncă, în sat, în carciumă cu băieții, dar atunci, pe loc, am constatat că vocabularul meu era rudimentar, nu puteam să spun nimic de valoare, nimic din ce simțeam, neputincios căutam cuvinte cu culoare. De atunci, învățarea limbii române devenea urgentă și iluminată de un farmec nou. În scurt timp, apărea și nevoia. Cât de vast este vocabularul unei limbi îți dai seama abia când te ceartă femeia ta și tu rămâi mut la atâta creativitate și bogăție de exprimare, era clar – cu limba română mai am de lucru”, spune cu mult umor Daniel van Soest.
Ce cuvinte i-au dat bătaie de cap
Olandezul cu suflet de român consideră că învățarea unei limbi străine este o călătorie în lumea celeilalte culturi. Apreciază luminarea adusă de cuvinte precum ”gospodar”, ”haiduc” sau ”descurcăreț”, care îi dezvăluie tradițiile și modul de viață al românilor.
De aici și pleacă mesajul său de 1 Decembrie. Să fim gospodari, haiduci, dar cât mai puțin ”descurcăreți”. Să avem totul, fără a fi nevoie de ”combinații”, ”învârteli” și ”șmenuri”.
„Închei cu trei cuvinte pe care când le cunoști ca străin, poți să te consideri avansat. Deja începi să simți ce înseamnă să fii român – gospodar, haiduc și descurcăreț. Cuvinte cheie care, și spun asta cu regret, își pierd din putere într-o lume care se schimbă în mod agresiv.
Gospodar - a durat un pic până am înțeles cuvântul, „gospodar”, „gospodărie”, „gospodină” – nu poți să fii gospodar oriunde, dar în România se poate. Are ceva de-a face cu hărnicie, curățenie, căldură, grijă, stabilitate si responsabilitate. Să fii gospodar în gospodăria ta mi se pare incomparabil mai frumos decât viața de muncitor migrant prin Europa.
Haiduc – alt cuvânt vechi care nu se aplică decât în România - nu poți să fii haiduc în câmpurile olandeze. Spune ceva de un spirit independent, neîmblânzit, și încă văd urme din spiritul ăsta în cultura românească, nu sunteți ușor de influențat. Dar văd și mult fake-haiducăreală – de a nu respecta legile, ar putea fi o putere, dar nu cu interese materiale... Un haiduc adevărat luptă pentru ideile lui, să se abțină de la orice pentru un ideal – dar nu e târziu, încă e loc de întors.
Descurcăreți. Am auzit des – „da, domnule, aici suntem altfel, tu cu valorile tale europene, nu funcționează aici, corupția, eh, cuvinte mari, aici ne descurcăm cum putem – suntem descurcăreți!”, spune el.
