VideoCum s-a schimbat viața lui Mihai Sturzu de când a devenit un pilot de renume: „În mine a fost mereu visul ăsta frumos al aviației”

Mihai Sturzu, fost solist al trupei Hi-Q, este comandant de aeronavă de 13 ani și a acordat un interviu, în exclusivitate pentru Click!, la Tabăra de zbor pe care a înființat-o la Brașov, orașul copilăriei sale. 

→

Imaginea 1/9: Mihai Sturzu, pe Aerodromul Ghimbav foto: Click!

După ce timp de 18 ani a cântat în trupa Hi-Q alături de Dana Nălbaru și Florin Grozea, Mihai Sturzu (46 de ani) a pornit pe alt drum, acela al aviației. 

Anul 2012, a reprezentat un punct de cotitură în viața lui Mihai, membru până atunci al trupei Hi-Q, una dintre preferatele publicului din România.

Solistul a luat atunci o decizie radicală, care avea să îi schimbe total viața. S-a apucat de o scoală de pilotaj pentru a-și îndeplini visul lui din copilărie: acela de a deveni pilot. Astfel, la 32 avea deja licența de pilot luată!

De 13 ani este comandant de aeronavă la Wizz Air și, anul trecut, a fondat o Tabără de zbor la Brașov (orașul copilăriei sale) pentru copiii care-și doresc să urmeze această profesie. 

Mihai Sturzu a renunțat la cariera în muzică pentru aviație: „A venit în viața mea mult mai târziu” 

Click!: Mihai, cum ai ajuns tu din cântăreț cunoscut pilot? Viața ta s-a schimbat, practic, dintr-o dată…

Mihai Sturzu: S-a schimbat, așa e! Dar, în mine a fost mereu visul ăsta frumos al aviației și îl am fix de când aveam 8- 9 ani, exact cât au acum și copiii aceștia din tabără. Doar că pentru noi realitatea acelei perioade a fost foarte diferită. 

Eu am crescut în regimul comunist. În Brașov aici erau niște vremuri grele, mai ales după 15 noiembrie 1987. Și imaginați-vă un copil de 8 ani care se uită pe cer, vede avioanele care zburau  și atunci deasupra noastră. Eram sigur că niciodată nu voi putea fi într-un astfel de avion, pentru că noi pur și simplu atunci nu aveam voie să ieșim din țară. Și, oricum eram foarte săraci. 

Nu puteai atunci să te gândești că vreodată o să ajungi să-ți cumperi un bilet de avion, să pleci în lume. Și a rămas în mine această dorință, acest vis aproape imposibil.

Asta până la 32 de ani. Eu aveam 32 de ani când am venit pe câmpul acesta să iau prima licență de pilot de avioane mici. Și, aveam 38 de ani când m-am dus frumos la Wizz Air, la Budapesta, la interviu, să devin și eu pilot. Deci, pot spune că aviația a venit în viața mea mult mai târziu, dar o trăiesc din plin. 

Click!: Dar, de unde totuși visul acesta de a zbura? Te-a inspirat cineva din familie?

Mihai Sturzu: Nu, a venit pur și simplu... Fix copilul de 8 ani din mine, în curtea școlii numărul 8 din Brașov, făceam fotbal, vedeam avioanele pe cer și mă gândeam așa: „Oare cum o fi să fii vreodată într-un avion?”

Nu visam să fiu pilot. Nu te gândeai vreodată că poți să fii pilot. Ci, pur și simplu, mă gândeam cum e să fii într-un avion, să vezi planeta de sus în jos?Era ca și cum acum ne-am gândit dacă mergem pe Marte sau nu, știi?! Deci cam atât de imposibil era visul meu, între ghilimele. 

Click!: Ai avut vreodată frică de zbor? 

Mihai Sturzu: Nu, niciodată. Iubesc asta. 

„Toți copiii iubesc să zboare cu avionul”

Click!: Mulți au această teamă de avion, adulții mai ales. Cum ne-o învingem? 

Mihai Sturzu: Păi, vrei să-ți spun o chestie?! Eu am observat treaba asta: copiii sunt super curajoși. Super, super curajoși! Spun asta după 2 ani de tabără și câteva sute de copii care au venit și cu care am petrecut timp, ai văzut, noi stăm cu ei în același pensiuni, mâncăm cu ei, râdem, glumim. 

Copiii sunt întotdeauna oglinda părinților. Deci, dacă părinții îi lasă să fie liberi, să exploreze lumea, să-și trăiască visurile, copiii fac asta. Dacă părinții au micile lor anxietăți, micile lor nesiguranțe, le transmit și copiilor și copiii le transmit, dar nu la aceași intensitate.

Toți copiii iubesc să zboare cu avionul. N-am avut niciun copil care să zică: „Aa, eu nu știu cum să...”

Click!: Toată vara ești în tabără cu copiii? Mai pilotezi? 

Mihai Sturzu: Pilotez, da!

Click!: Când ai zbor? Când mai ai timp și de pilotat? 

Mihai Sturzu: Slavă Domnului, eu am un program fix. Eu 5 zile zbor, 4 zile sunt liber. Deci practic programul meu este un șir infinit de 5 cu 4 zile. De exemplu, astăzi voi pleca spre București pentru că mâine dimineață am zbor. Urmează să stau 5 zile la București. În a cincea zi mă dau jos din avion la Otopeni, mă urc în mașină, vin la Brașov. Stau 4 zile aici, în ultima zi în tabără, mă duc acolo și tot așa. 

Slavă Domnului că tabăra durează 7 zile și am timp să petrec cu toți copiii. Indiferent în ce săptămână vin, indiferent cum e programul meu, 5-4, oricum stau cu ei. 

Click!: Stai mai mult în aer sau pe pământ? 

Mihai Sturzu: Vara stau mai mult în aer. Zburăm foarte mult vara, dar fac eforturi să rămân ancorat în realitate și pe pământ aici. 

Click!: Cum ți-a venit ideea să înființezi Tabăra de zbor?

Mihai Sturzu: Tabăra de Zbor este proiectul meu de suflet care s-a născut oficial anul trecut, în 2025. A fost prima ediție.

Însă, ideea este un pic mai veche, de acum vreo 4 sau 5 ani, când într-o după-amiază de vară, cu un avion din ăsta mic, exact cum avem aici, de două locuri, tot aici la Ghimbav, i-am plimbat cu avionul pe toți copiii prietenilor mei. Și, într-o după-amiază de vară foarte frumoasă, aici la aerodrom, se strânseseră vreo 7-8 copii.

I-am plimbat pe toți cu avionul, s-au bucurat exact ca și copiii din tabără. Surpriza a fost că trei ani mai târziu, mama unuia dintre copii m-a sunat să mă felicite, să-mi mulțumescă, pentru că din acea după-amiază de vară, fiul ei, a devenit super pasionat de avioane. A început să citească despre Airbus, despre Boeing, despre motoare, despre orice. Și în ziua în care a împlinit 16 ani s-a înscris deja la Aeroclubul României să se facă pilot. 

Și mi-a zis mama lui: „Mihai, tu nu ai idee cât de important a fost pentru el zborul ăla de jumătate de oră cu tine. Ai schimbat cu adevărat viața unui copil. Eu te încurajez să faci asta pentru că mulți dintre copii s-ar putea să aibă nevoie de această experiență." 

Click!: De ce aici la Brașov?

Mihai Sturzu: În primul rând, eu sunt din Brașov. Acesta e câmpul pe care am învățat să zbor. Eu sunt foarte legat emoțional și pun mult suflet în tabăra asta. Dar, în același timp, la Brașov s-au și aliniat toate lucrurile. Avem două aerodromuri, Ghimbav și Sâmpetru. Avem Aeroportul Internațional Brașov, avem Fabrica de Elicoptere, avem Academia Forților Române.

Am găsit aici toate elementele de care aveam nevoie să facem această tabără. E adevărat că deja m-au sunat prieteni din Cluj, Baia Mare, Constanța, Tulcea și de la Craiova să mă întrebe dacă nu putem să facem și acolo. Nu știm ce ne rezervă viitorul.

Anul acesta, suntem aici cu toată iubirea și cu toată atenția pentru copiii la Brașov. Anul trecut a fost primul an, acum este deja a doua ediție. 

Click!: Acum am văzut pe site că nici mai sunt locuri, vara aceasta… 

Mihai Sturzu: Nu, nu mai sunt locuri. De obicei locurile se ocupă cam cu un an înainte, cu o vară înainte, că deja avem părinți care ne scriu pentru vara lui 2027.

O să anunțăm când lansăm și anul viitor. Pentru noi e un proiect pe care îl facem cu foarte mult suflet. De exemplu, ce m-a luat prin surprindere este faptul că din copiii care au fost anul trecut, prima oară în tabără, trei sferturi vor să vină și anul acesta. Și, practic, avem și anul întâi și anul doi de tabără.

Și cu cei de anul 2 avem un program diferit ca să nu facă același lucru. Și au un pic mai mult zbor, cu planorul, cu simulatorul, în fine au foarte, foarte multe lucruri legate de zbor și foarte frumoase. 

Click!: Câți din copiii de la tine din tabără crezi că au șanse reale să ajungă piloți? 

Mihai Sturzu: Asta e o întrebare foarte bună, pentru că, sincer să fiu, anul trecut eu am crezut că noi vom feri copiilor așa o experiență, o aventură de vară și gata, vor uita. 

Anul trecut au fost 200 de copii. Sunt sigur că cel puțin 50-60 se vor face piloți, ceea ce este uriaș. Și mă face să mă gândesc din ce în ce mai serios că această tabără, în afară că acești copii petrec o săptămână frumoasă la munte, între avioane și tot felul de experiențe frumoase, este și un moment în care putem să plantăm în sufletele și mințile copiilor ideea unei profesii foarte frumoase.

Acesta este și motivul pentru care, deși suntem de abia în al doilea an, am făcut o investiție uriașă împreună cu prietenii noștri de aici la Transilvania Wings, o școală de zbor foarte bună. Am cumpărat un simulator de Airbus A320, care mi-e bun și mie, adică e chiar adevărat. Și îi pregătim pe copii, adică mi-aș dori foarte mult ca într-o bună zi copiii ăștia să fie copiloții mei într-un Airbus A321, să mergem împreună undeva în lume.

„E o bucurie să poți să zbori”

Click!: Ai o destinație preferată? Dacă ar fi tu să-ți iei o vacanță, în ce colț din lume te-ai duce? 

Mihai Sturzu: Am avut șansa să călătoresc foarte mult. Îmi place foarte mult Spania, îmi place Italia, îmi plac țările nordice și mă bucur că am început să zburăm mai mult în țările nordice. Acum că a venit vara, zburăm des în Grecia. Dacă n-ar fi tabăra de zbor să vin la Brașov pentru copii, sincer să fiu, m-ați fi găsit în fiecare săptămână într-un avion în Grecia, pentru că faci o oră până în Corfu. Faci o oră până în Corfu și patru ore până la Brașov. 

Click!: Ai vreun aeroport pe care n-ai fost și ai vrea să aterizezi? 

Mihai Sturzu: Da, sigur, sunt multe aeroporturi pe care n-am fost în lumea asta ca pilot. Noi zburăm din Bucuresti, cred că avem peste 100 de destinații vara asta. Pur și simplu, e o bucurie să poți să zbori. 

Apropo de ce spuneam mai devreme, copilul de 8 ani din mine, care doar vedea avioane pe cer și știa că nu o sa iasa niciodată in Romania, adultul se duce acum la aeroport, se uita pe tabel și are 100 de destinații numai de la compania noastră ca să zboare.

Click!: Cum te vezi peste cinci ani? 

Mihai Sturzu: În al 6-lea an de tabără!