Valentina Fătu, totul despre carieră și începuturile în teatru. De ce nu vine prea des soțul să o vadă pe scenă
Cunoscuta actriță de la Teatrul de Revista Constantin Tănase și partenera de scenă a lui Vasile Muraru are o poveste interesantă de viață, căci la început nu își dorea să devină actriță. Am stat de vorbă cu Valentina Fătu (51 de ani) despre începuturile ei în teatru și am aflat că, de fapt, nu teatrul a fost prima ei dragoste, ci sportul!
Celebra actriță Valentina Fătu a vorbit, în exclusivitate pentru Click!, despre începuturile sale din lumea teatrului, dar și despre modul în care își planificase viața.
Se pare că Valentina nu intenționase nicidecum să fie actriță, ci își îndreptase atenția către sport. Viața a avut, însă, alte planuri cu ea, așa că nouă ne-a mărturisit totul, în cadrul celui mai sincer interviu!
„Mi-am dorit să fiu profesoară de sport”
Click!: Toată lumea o cunoaște pe frumoasa actriță de comedie Valentina Fătu, dar puțini știu despre viața ta. Când ți-a venit ideea să faci teatru?
Valentina Fatu: Destul de târzior. Inițial, m-am pregătit pentru Facultatea de Sport. Făcusem o pasiune pentru profesoara de sport, dintr-un sat, din Ialomița. În școala generală, am avut profesori extraordinari. Pe doamna dirigintă și pe doamna profesoară de sport Doina Teodorescu, pe care, ulterior, le-am și căutat când am venit în București. Am fost atât de impresionată de felul ăsta extraordinar al acestor două foarte tinere profesoare, venite, iată, într-un sat, la margine de Bărăgan. Făceau naveta, de la București, în satul ăsta unde trăiam eu, și le-am admirat foarte mult. Și mi-am dorit să fiu profesor de sport, așa, ca Doina. M-am pregătit pentru Facultatea de Sport, însă, și atunci ca și acum, această facultate e un lucru greu de parcurs. În sensul că se duc cei care fac sport de performanță, eu nu făcusem.
Valentina Fătu: „Am picat, pentru că nu eram foarte bine pregătită”
Click!: Dar ai practicat vreun sport?
Valentina Fătu: Am făcut, la nivel de liceu, handbal. Mai precis, la „Triumf”, care era, pe vremuri, un club sportiv școlar, CSS1. Și am făcut handbal, acolo, dar nu la nivel profesionist. Însă eu m-am apucat, ce vorbim, era înainte de Revoluție, înainte de 1990. Eram, atunci, un copil de la țară, care își dorea să devină profesor, pentru că se uita cu ochii plini de admirație la profesorii care veneau în sătucul ăsta, Dridu. Am dat la Sport, am picat, pentru că nu eram foarte bine pregătită.
Am picat la probele eliminatorii. Eu, biologia, anatomia, le învățasem. Mă chinuisem, acolo, singură. Dar nu am trecut de eliminatoriile astea. Și, ce să vezi, s-au înființat, atunci, imediat după Revoluție, facultățile particulare. Și eram amărâtă, eram în vacanță, la țară, picasem admiterea, și a venit soră-mea și zice: „Uite că se face un curs de muzică, de nu-știu-ce, la Universitatea Ecologică”. E foarte greu să îți imaginezi acum. În orice caz, m-am dus acolo, eram destul de necăjită, se cam închiseseră ușile, nu știam ce am de făcut mai departe. M-am dus mai mult împinsă de la spate de sora mea. Și m-am înscris, aici, și, de aici, lucrurile nu au mai ținut de mine. S-au rostogolit și au mers în direcția bună. Adică eu nu am făcut atât de multe, cât a lucrat destinul și mâna lui Dumnezeu, într-un fel.
Click!: Ai intrat, apoi, pe făgașul normal al lucrurilor.
Am intrat pe făgașul ăsta și am cunoscut oameni pe care am avut intuiția emoțională să îi urmez și să îmi doresc să le semăn. I-am întâlnit, în școala asta, pe Marius Țeicu, pe Ioan Luchian Mihalea, pe care l-am adorat și cu care am făcut primele ore de canto. Am făcut, multă vreme, tehnică vocală cu Ioan Luchian Mihalea. Ce am învățat cu el, atunci, aplic și în ziua de astăzi, când vreau să îmi încălzesc vocea.
Am lucrat cu oameni fabuloși, care, pentru noi, a însemnat ceva fantastic. La început, am făcut mai mult muzică. După care, cineva foarte isteț, și anume, Viorica Rădoi - un excepțional corepetitor, la Conservator, și profesor de pian- a venit cu ideea și a zis: „Măi, nu-i bine. Voi nu sunteți suficient de buni, nici să vă comparați cu cei de la Conservator, și nici cu cei de la teatru. Și, atunci, hai să facem secția asta de Musical”. Și a fost prima secție de Musical, în 1994. La 4 ani după Revoluție, Universitatea Ecologică scotea prima promoție de Musical.
„Pe doamna Stela Popescu am avut-o la clasă timp de doi ani”
Click!: În afara faptului că esti actriță, esti și o cântăreață bună....
Valentina Fătu: Ei, cântăreață! Sunt musicală. Și asta mă ajuta foarte mult în meserie. Nu sunt cântăreață. Și, de aici, în facultatea asta - pe care ei au cotit-o, cumva, că nu putea să fie doar de muzică, și atunci au creat secția asta de musical- au adus actori. Și au venit, la clasă, Stela Popescu, domnul Alexandru Arsinel. Pe doamna Stela Popescu am avut-o la clasă timp de doi ani. Și pe doamna Doina Maximilian, fiica ei înfiată. Lucrau împreună. Când nu putea să ajungă doamna Stela, venea Doina. La cealaltă clasa, era domnul Arșinel. Anda Călugăreanu a mai fost, o vreme. Și lucram. Făceam muzică cu Marius Țeicu, și, cât a fost în viață, cu Ioan Luchian Mihalea. Făceam dans, cu Sandu Faier... cine îl știe. Foarte în vârstă era, la vremea aceea. Vorbim de 30 de ani în urmă. Este omul care a adus stilul ăsta de dans, prima dată, pe scenă, la „Tănase”. La un moment dat, secția asta, evident, s-a încheiat, iar noi nu reușeam să dăm licența. Nu eram acreditați.
Și ce-am făcut? Printr-o forță a destinului și o întâmplare, în care Ministerul Învățământului a dat o lege care ne-a permis, nouă, absolvenților de învățământ particular superior, să ne echivalăm studiile la Universitatea de Artă Teatrală I.L.Caragiale și să mai urmăm cursurile, acolo, doi ani. Și am mai făcut încă doi ani, la stat, timp în care am făcut, cu profesorii de acolo, echivalările. La Istoria Teatrului, cu doamna Ileana Berlogea, cu care mi-am și dat lucrarea de licență. Cu domnul Ion Toboșaru, supranumit Sir Toby, făceam Estetică. Și domnul Nicoară. Am avut-o pe Adriana Piteșteanu, în clasă, ca profesor de actorie. Și Adriana Popovici. Am lucrat foarte mult cu Mihaela Juvara, pe care, de asemenea, am adorat-o și căreia îi datorez examenul reușit de absolvență.
Click!: Ai devenit actriță la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. Dar noi vrem să știm altceva...cum ești acasă?
Valentina Fătu: Sunt căsătorită și am un copil care are 14 ani. Îl cheamă Vlad Andrei.
Soțul Valentinei o „vizitează” rar la teatru
Click!: Și soțul?
Valentina Fătu: Soțul nu are nicio legătură cu lumea artistică și nici nu își dorește foarte mult. Este echilibrul meu. Cred că dacă nu aș avea o viață de familie în echilibru și înțelegere, nici n-aș putea să am liniștea asta în meserie. Este foarte important cum menții echilibrul ăsta, acasă. Nu-și dorește să facă parte din lumea asta. Este un om care are rostul lui, își vede de meseria lui și este mulțumit de ea. Și nu simte nevoia să apară pe scenă. Lucrează la o companie multinațională.
Click!: Dar vine la teatru să te vadă?
Valentina Fătu: Vine la teatru, dar rar. Doar în situațiile de premieră și niciodată la premieră-premieră, ci la al doilea, la al treilea spectacol. Pentru că știe mecanismul. Știe câte emoții sunt.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
