Ciorbă rădăuțeană de pui, varianta dietetică de primăvară. Cu ce se înlocuiește smântăna?
Printre cele mai cunoscute și apreciate preparate românești din lume se află, fără îndoială, ciorba rădăuțeană – o delicioasă ciorbă de pasăre, dreasă cu smântână și aromată cu usturoi, care aduce pe buze zâmbetul acela sincer al copilăriei. Originară din nordul Moldovei, această ciorbă este adesea confundată cu celebra ciorbă de burtă, însă se remarcă printr-o savoare mai delicată și o textură mult mai blândă, ideală chiar și pentru cei mai pretențioși gurmanzi.
Povestea din spatele acestui gust de neuitat
Ciorba rădăuțeană a apărut în anii ’70, în orașul Rădăuți, din dorința de a oferi o alternativă mai „prietenoasă” la tradiționala ciorbă de burtă. Inițiatoarea rețetei a dorit să creeze un preparat la fel de gustos, dar mai ușor de acceptat de către cei care nu erau mari fani ai burții de vită. Așa a înlocuit ingredientul principal cu piept de pui sau curcan, păstrând însă elementele de bază: smântâna, ouăle și usturoiul. Astfel, s-a născut un nou clasic al bucătăriei românești.
Ce o face atât de specială?
Ciorba rădăuțeană impresionează prin echilibrul perfect dintre aciditate, onctuozitate și aromă. Carnea fragedă de pasăre este completată de legume fierte exact cât trebuie – morcov, țelină, păstârnac și ceapă –, iar totul este legat de un amestec catifelat din gălbenușuri și smântână. Gustul este desăvârșit de câțiva căței de usturoi zdrobiți, care îi oferă o ușoară notă picantă, dar nu copleșitoare.
Rețetă clasică de ciorbă rădăuțeană
Ingrediente (6-8 porții)
- 1 piept de pui mare (sau 500-600 g piept de curcan)
- 2 morcovi
- 1 păstârnac
- 1/2 rădăcină de țelină
- 1 ceapă mare
- 3 gălbenușuri de ou
- 300 ml smântână grasă (pentru gătit, 25-30%)
- 4-5 căței de usturoi
- Sare, piper, oțet sau zeamă de lămâie – după gust
- Pătrunjel verde – pentru servire
Cum se prepară
Pieptul de pui se pune într-o oală mare, alături de aproximativ 3 litri de apă rece și puțină sare. După ce ajunge la punctul de fierbere, se îndepărtează spuma formată la suprafață, apoi se adaugă legumele curățate și tăiate în bucăți mari: morcovii, țelina, păstârnacul și ceapa întreagă. Ciorba se lasă la fiert timp de 45–60 de minute, până când carnea devine fragedă, iar legumele sunt bine pătrunse.
După ce fierberea s-a încheiat, se scot pieptul de pui și legumele din oală. Zeama se strecoară printr-o sită fină pentru a obține o bază clară, limpede. Carnea se taie apoi în fâșii subțiri, potrivite pentru o porție de ciorbă. Legumele se pot arunca sau păstra pentru alte preparate, în funcție de preferințe.
Într-un bol încăpător, se amestecă bine smântâna cu cele trei gălbenușuri de ou. Se adaugă usturoiul zdrobit, pentru un gust intens și autentic. Pentru a evita coagularea ouălor, amestecul trebuie „temperat” – adică se adaugă treptat câteva polonice din supa fierbinte, amestecând continuu până când compoziția devine omogenă și călduță.
Fâșiile de carne se pun înapoi în zeama strecurată, iar focul se reduce la minimum. Dresul se toarnă încet peste ciorbă, în timp ce se amestecă continuu. Este foarte important ca după acest pas ciorba să nu mai fie lăsată să fiarbă, pentru a preveni coagularea ouălor din dres. Se potrivește gustul cu sare, piper și un strop de oțet sau zeamă de lămâie, astfel încât preparatul să capete acel gust ușor acrișor, specific ciorbei rădăuțene.
La final, se presară deasupra pătrunjel verde tocat pentru prospețime și un plus de aromă. Ciorba se servește fierbinte, alături de ardei iute și pâine de casă, exact așa cum o găsești în cele mai bune restaurante tradiționale românești.
Cum se servește?
Ciorba rădăuțeană se servește fierbinte, cu ardei iute proaspăt și pâine de casă. Este perfectă pentru o masă de prânz în familie, dar și un excelent fel principal într-un meniu festiv. În restaurantele românești din străinătate, acest preparat este printre cele mai cerute, fiind apreciat atât de românii plecați peste hotare, cât și de străinii curioși să descopere gusturile tradiționale din România.
De-a lungul anilor, ciorba rădăuțeană a devenit un simbol al ospitalității românești, prezentă în meniurile restaurantelor din Europa și chiar din SUA sau Canada. Este genul de mâncare care încălzește sufletul și aduce aminte de mesele de duminică de acasă. Fiecare lingură spune o poveste despre tradiție, familie și bucuria lucrurilor simple, dar bine făcute.
