Brotacul, cântăreţul dragostei

Denumirea ştiinţifică a brotăcelului (zis şi răcănel) este Hyla arborea, unde hyla,în greacă, înseamnă „a lătra“, pentru că sunetul produs de el de aduce uneori cu un lătrat.

Arborea,„al copacilor“,ilustrează uimitoare mobilitate a batracianului:degetele sale sunt prevăzute cu discuri adezive,ceea ce îi permite să se caţere cu uşurinţă în arbori şi tufişuri şi să execute salturi spectaculoase.

Este singura broască arboricolă din Europa,fiind răspândită pe tot continentul,cu precădere în preajma apelor. Când e vreme frumoasă,îi place să se aşeze pe frunze,iar când plouă se adăposteşte sub ele. Populează cu succes şi acvariile,în captivitate putând trăi chiar şi 22 de ani!

Ca să faci diferenţă între mascul şi femelă,priveşte-le guşa:pielea băieţilor este închisă la culoare şi încreţită,pe când la fete,este albă şi fină.Brotăceii se reproduc în perioada aprilie-iunie,în apă.

Mai întâi,masculii se strâng la lăsatul serii şi cântă cât pot ei de melodios,ca să cucerească domnişoarele.

Sacul vocal de sub bărbie funcţionează ca un adevărat instrument de seducţie:cu cât se dilată mai mult,cu atât amplifică orăcăitul de dragoste.

Un mascul în plin elan artistic poate avea guşa mai mare decât dimensiunea capului!