Cum îți controlează creierul poftele culinare? Află legătura dintre dopamină, insulină și mâncatul compulsiv!

Mâncatul compulsiv și poftele necontrolate de alimente bogate în zahăr sau grăsimi au legătură directă cu modul în care funcționează creierul. O cercetare recentă, despre care a scris PsyPost, arată că pofta nestăvilită de alimente hipercalorice este rezultatul unei comunicări complexe între sistemul de recompensă din creier și semnalele metabolice ale corpului.

Foto: magnific

Oamenii de știință au analizat receptorii de dopamină și insulină din amigdala centrală, o regiune din creier responsabilă pentru procesarea emoțiilor și a recompenselor. Rezultatele explică procesele biologice care declanșează dependența de mâncare și oferă perspective noi asupra problemelor metabolice.

Când apare pofta necontrolată

Dopamina este neurotransmițătorul care oferă senzația de plăcere și motivează acțiunile zilnice. Când consumi alimente gustoase, creierul eliberează dopamină, iar acest lucru creează o stare de bine și dorința de a repeta experiența.

În același timp, insulina este hormonul care reglează nivelul de zahăr din sânge. Receptorii de insulină existenți în creier ajută la gestionarea senzației de sațietate și a comportamentului alimentar. Cercetătorii au descoperit că receptorii de dopamină de tip D2 și receptorii de insulină se află în aceeași zonă a amigdalei centrale. Aceștia lucrează împreună pentru a pune frână consumului de alimente când corpul a primit deja suficienți nutrienți.

Ce au arătat experimentele pe cobai?

În cadrul studiilor de laborator, oamenii de știință au analizat comportamentul șoarecilor implicați în sarcini de recompensă alimentară. Cobaii obișnuiți s-au oprit din apăsarea unei pârghii pentru hrană atunci când acțiunea a fost asociată cu un stimul neplăcut. În schimb, animalele care nu aveau receptori D2 funcționali au continuat să caute hrana dulce, indiferent de consecințele negative.

Atunci când receptorii de dopamină sau cei de insulină nu funcționează corect în amigdala centrală, creierul își pierde capacitatea de a frâna poftele. Astfel, semnalul de oprire nu mai ajunge la timp, iar comportamentul alimentar devine compulsiv.

Legătura dintre tulburările alimentare și diabet

Descoperirea oferă o explicație clară pentru motivul pentru care dependența de mâncare și afecțiunile metabolice, cum este diabetul de tip 2, apar des împreună. Când corpul dezvoltă rezistență la insulină, creierul nu mai procesează corect nici semnalele de dopamină.

Dezechilibrul dintre acești doi receptori duce la un cerc vicios. Consumul frecvent de dulciuri afectează activitatea dopaminei, iar rezistența la insulină blochează capacitatea creierului de a opri poftele.

Oamenii de știință caută acum soluții terapeutice care să țintească direct acești receptori. Tratamentele viitoare ar putea ajuta la restabilirea echilibrului dintre dopamină și insulină, oferind un sprijin real persoanelor care se luptă cu mâncatul compulsiv și cu bolile metabolice.

Editor: Raluca Toma