Studiu: La ce te expui dacă mănânci seara târziu

Multe persoane obişnuiesc să mănânce seara târziu, însă acest obicei este nociv pentru sănătate. Nu numai somnul poate fi afectat, ci pot apărea şi modificări metabolice. Un studiu recent confirmă efectele nefaste ale cinelor la ore târzii.

Persoanele care obişnuiesc să ia cina târziu au un risc mai mare de a face diabet zaharat de tip 2 şi obezitate, este concluzia unui studiu realizat de specialiştii americani de la Universitatea John Hopkins, publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism.

„Am pornit de la ideea că mâncatul la ore târzii modifică metabolismul (...) într-o modalitate care favorizează apariţia obezităţii”, au explicat specialiştii.

Cinele la ore târzii au ca efect creşterea glicemiei şi acumularea de ţesut adipos, se arată în noul studiu.

Pentru a ajunge la această concluzie, specialiştii au monitorizat 10 bărbaţi şi 10 femei cu o stare bună de sănătate. Voluntarii obişnuiau să meargă la culcare la ore care variau între 22:00 şi 01:00 noaptea. În timpul studiului, au mers la culcare la 23:00 şi s-au trezit la 07:00. Participanţilor la studiu li s-a cerut să ia masa de seară la 18:00, iar în altă zi la 22:00. De fiecare dată, s-au culcat la 23:00.    

Când cina a fost luată târziu, nivelul maxim al glicemiei a fost cu 18% mai mare, iar rata de ardere a grăsimilor a fost cu 10% mai mică în comparaţie cu ziua în care masa a fost servită la 18:00. Aceste modificări metabolice au fost mai accentuate la persoanele care obişnuiesc să meargă la culcare mai devreme.

Concluzia: mâncatul la ore târzii induce toleranţă nocturnă la glucoză. Pe termen lung, această modificare creşte riscul unei persoane de a fi diagnosticată cu diabet zaharat de tip 2.

Boală cronică, diabetul zaharat de tip 2 afectează modul în care este metabolizat zahărul din sânge. Spre deosebire de diabetul zaharat de tip 1, care este o boală autoimună aparută în urma distrugerii celulelor producătoare de insulină din pancreas, diabetul zaharat de tip 2 este o boală cronică ce evoluează în timp şi se caracterizează prin creşterea concentraţiei de glucoză în sânge datorită pe de o parte a scăderii secreţiei de insulină din pancreas, dar mai ales datorită instalării rezistenţei la insulină la nivel celular.