O a doua șansă la viață: Povestea lui Antos, lupta cu anemia aplastică și decizia salvatoare luată încă de la naștere

Primii trei ani din viața lui Antos au curs sub semnul unei copilării fericite, pline de energie și zâmbete, alături de o familie care îl iubea enorm. Într-o iarnă, însă, o serie de febre inexplicabile și greu de controlat au început să-i pună la încercare organismul fragil. Orice mică răceală, inofensivă pentru alți copii, devenea pentru Antos un obstacol uriaș, însoțit de o oboseală profundă.

Îngrijorați, părinții au mers cu el la spital pentru investigații amănunțite. Vestea primită a căzut ca un trăsnet: Antos suferea de o formă severă de anemie aplastică, o afecțiune rară a măduvei osoase în care aceasta nu mai reușește să producă suficiente celule sanguine. Practic, organismul băiatului rămăsese aproape fără apărare. Deficitul de globule roșii îi aducea oboseală și slăbiciune, deficitul de trombocite îl expunea la riscul sângerărilor, iar scăderea dramatică a globulelor albe îi lăsase sistemul imunitar vulnerabil în fața oricărei infecții. Fără un tratament adecvat, boala aceasta poate deveni necruțătoare, iar pentru o familie aflată în fața unui astfel de diagnostic, fiecare zi devine o luptă pentru speranță.

Medicii au început imediat căutarea celei mai bune opțiuni terapeutice. Transplantul de la un donator compatibil era o variantă, însă sora lui Antos, deși compatibilă, era mult prea mică pentru a putea dona. Pe de altă parte, terapia imunosupresivă presupunea riscuri majore și, în funcție de opțiunile disponibile pentru ei, un răspuns era de așteptat la doar aproximativ unul din trei copii. Din fericire, însă, părinții luaseră o decizie plină de iubire și viziune chiar în ziua în care s-a născut băiatul: au ales să recupereze și să stocheze celulele stem din sângele său ombilical.

Această resursă unică a schimbat cursul evenimentelor: numărul de globule albe al lui Antos și-a revenit în a 39-a zi după transplant, iar douăzeci de luni mai târziu analizele sale de sânge și examenul măduvei osoase erau normale. Văzând că opțiunile tradiționale erau limitate sau mult prea riscante, specialiștii au propus utilizarea propriilor celule stem ale băiatului, stocate la naștere, pentru un transplant însoțit de o imunosupresie mult mai blândă și prietenoasă cu un organism mic.

„Fiecare caz în care resursele biologice recoltate la naștere își găsesc utilitatea medicală reprezintă o confirmare a importanței pe care o au deciziile informate luate de părinți. Stocarea celulelor stem din sângele ombilical poate deschide, în situații critice, opțiuni terapeutice valoroase pentru copii, oferindu-le medicilor instrumente suplimentare de intervenție acolo unde terapiile convenționale pot fi dificil de aplicat”, subliniază dr. Bogdan Coltor, reprezentant medical Cord Blood Center.

Iar răspunsul organismului nu s-a lăsat așteptat prea mult. La doar 39 de zile după transplant, analizele au adus prima mare bucurie: măduva lui Antos începuse din nou să lucreze, iar numărul de leucocite a început să crească. „Faptul că măduva a început să funcționeze, că celulele stem și acest transplant l-au ajutat pe Antos a fost o bucurie incredibilă pentru noi”, a mărturisit emoționată doamna Malgosia, mama băiatului. Biopsiile ulterioare au confirmat o funcționare normală a măduvei osoase, iar după douăzeci de luni, analizele de sânge erau complet curate, fără nicio urmă de boală.