Reguli de igienă respectate în triburile mongolilor. Pentru ei, apa era sfântă şi o respectau în moduri inedite

În prezent, omenirea se bucură de cele mai bune metode şi tehnici de igienă, mai ales că pe piaţă există şi cele mai bune produse. În trecut, igiena reprezenta o provocare, în special pentru mongolii care divinizau apa.

Fondat de Genghis Khan, Imperiul Mongol s-a extins în Asia, în Europa de Est şi a ajuns în Orientul Mijlociu. Mongolii s-au remarcat în calitate de războinici şi conducători, iar realizările lor au fost recunoscute la nivel înalt. La fel de populare au fost şi practicile lor unice de igienă. Mongolii venerau apa, încât îi împediau pe alţii să o perturbe sau să o polueze. Drept urmare, unii dintre ei, şi-au petrecut o mare parte din viaţă fără să se spele.

Misionarul William de Rubruck a călătorit prin tot Imperiul Mongol, în anul 1250, şi a notat tot ce i s-a părut interesant la acest popor. Rubruck a observat un ritual deosebit pe care mongolii îl aveau. Mai exact, atunci când se întâmpla, în cazuri rare, să se spele pe mâini sau pe cap, ei îşi umpleau gura cu apă, pe care o lăsau să se prelingă pe mâini. De asemenea, apa pe care o ţineau în gură, o foloseau apoi, la spălatul părului. Aceste ritualuri se respectau, deoarece mongolii venerau apa şi nu îşi doreau să o risipească.

Nu aveau voie să-şi spele hainele şi îşi acopereau mâinile cu grăsime

Pentru că apa era sacră, poluarea ei era o infracţiune pedepsită de către Genghis Khan. Spălarea rufelor era interzisă, iar spălarea corpului sau a mâinilor în timpul primăverii sau în timpul verii la fel. „Ei nu spălau niciodată hainele‟, scria Rubruck. Mongolii spuneau că Dumnezeu se putea mânia pe ei şi ar putea trimite furtuni peste ei, dacă ar agăţa rufe să se usuce. Această regulă era luată în serios, iar cei care nu o respectau, erau prinşi şi bătuţi.

De asemenea, una dintre cele mai grave infracţiuni era dacă o persoană urina într-un pârâu sau într-o zonă în care exista apă. Dacă o persoană urina intenţionat într-o astfel de zonă, ea primea o pedeapsă capitală.

Atunci când mâncau, mâinile lor erau acoperite cu grăsime, murdărie şi cu carne. Era o practică obişnuită ca mongolii să îşi acopere pielea cu grăsime, pentru a le face rezistente la vânt. Ei credeau că dacă îşi vor spăla în mod regulat mâinile, vor elimina stratul protector.

O altă pedeapsă capitală o primeau persoanele care scuipau mâncarea. Mongolii credeau că acest gest reprezintă o risipă alimentară şi o formă de poluare. „Dacă cineva lua o bucată de mâncare şi, neputând să o înghită, o scuipa din gură, era târât afară, i se făcea groapă şi, fără milă, era omorât‟, scrie ranker.com. 

Sursă foto: Shutterstock