Cine are risc mai mare de a face prediabet. Ce să faci ca să previi diabetul de tip 2

Stare premergătoare diabetului de tip 2, prediabetul impune adoptarea unor măsuri de alimentaţie şi stil de viaţă.

Prediabetul se referă la valorile mari ale glicemiei, însă nu atât de mari încât să fie pus diagnosticul de diabet.

Glicemia normală, pe nemâncate, trebuie să fie sub valoarea de 100 mg/dl. Dacă depășește 126 mg/dl, vorbim de diabet. Glicemia în prediabet este încadrată între 110-125 mg/dl.

Glicemia poate fi măsurată și la 2 ore după masă (postprandial) sau în cadrul unui test de toleranță orală la glucoză. În acest caz, valorile normale sunt <140 mg/dl, iar valorile corespunzătoare diabetului sunt >200 mg/dl. Se pune diagnosticul de prediabet pentru valori între 140 - 199 mg/dl.

Un alt indicator pentru evaluarea glicemiilor este hemoglobină glicozilată (HbA1c), analiză care oferă informaţii despre glicemiile medii din ultimele 3 - 4 luni. Valorile normale sunt <5,7%, iar valorile corespunzătoare diabetului sunt >6,4%. Prediabetul se încadrează la valori ale HbA1c între 5,7 - 6,4%.

Nivelul constant crescut al glicemiei apare fie când organismul nu poate utiliza corect insulina, existând o insulinorezistenţă, sau când pancreasul nu produce suficientă insulină.

Prediabetul nu are mereu simptome

Prediabetul poate fi lipsit de simptome evidente. De aceea, depistarea prediabetului poate să fie târzie.

Sunt sugestive pentru prediabet manifestări precum oboseala cronică, starea de epuizare constantă, chiar şi după odihnă, urinările dese, în special noaptea, vindecarea greoaie a rănilor, infecţiile frecvente ale pielii şi tractului urinar, senzaţii de furnicături şi amorţeli, mai ales la nivelul picioarelor.

La unele persoane poate să apară o afecţiune cutanată, numită acanthosis nigricans, care se manifestă prin apariţia unor pete închise la culoare, mai ales la nivelul părţilor laterale ale gâtului, însoţite de îngroşarea tegumentului.

Eşti mai expus prediabetului dacă ai aceşti factori de risc

Prediabetul este o combinaţie de factori genetici, de mediu şi tulburări metabolice. Există mai multe gene implicate în apariţia prediabetului şi diabetului.  

Aceiași factori care cresc probabilitatea de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 cresc și riscul de prediabet.  

■ Greutatea. Supraponderalitatea este un factor de risc principal pentru prediabet. Cu cât există mai mult țesut adipos - mai ales la nivel abdominal - cu atât celulele devin mai rezistente la insulină.

■ Mărimea taliei. O talie mare poate indica rezistență la insulină. Riscul crește la bărbații cu talie mai mare de 101 cm și la femeile cu talie de peste 89 cm.

■ Dieta. Consumul de carne roșie și de băuturi îndulcite cu zahăr este asociat cu un risc mai mare de prediabet.

■ Sedentarismul. Cu cât lipsa activităţii fizice este mai mare, cu atât creşte riscul de prediabet.

■ Vârsta. Riscul de prediabet crește după vârsta de 35 de ani. 

■ Antecedente familiale. Riscul de prediabet este mai mare dacă ai un părinte sau o rudă cu diabet zaharat de tip 2.

■ Diabet gestațional. Femeile care au avut diabet în timpul sarcinii au un risc mai mare de a dezvolta prediabet.

■ Tulburările de somn. Persoanele cu apnee obstructivă în somn - o afecțiune care perturbă somnul în mod repetat - prezintă un risc crescut de rezistență la insulină. Persoanele supraponderale sau obeze au un risc mai mare de a dezvolta apnee obstructivă în somn.

■ Fumatul poate crește probabilitatea de rezistențăa la insulină și de diabet zaharat de tip 2 la persoanele cu prediabet. Fumătorii sunt şi mai expuşi complicațiilor cauzate de diabet.

■ Factori de risc pentru prediabet sunt şi: hipertensiunea şi niveluri mari ale colesterolului şi ale trigliceridelor.

■Sindromul ovarelor polichistice. Femeile cu această afecțiune - caracterizată prin menstruații neregulate, creștere excesivă a părului și obezitate - prezintă un risc mai mare de prediabet.  

Ce măsuri să adopţi dacă ai prediabet

Pentru prevenirea diabetului de tip 2, este foarte important să se adopte unele măsuri care ţin de stilul de viaţă şi de alimentaţie:

- Combaterea obezităţii, mai ales a celei abdominale, prin scăderea numarului de calorii cu 400 - 500 kcalorii/zi;

- Dietă bogată în fibre (legume, fructe cu indice glicemic scăzut) şi, în cantitate moderată, cereale integrale, lactate slabe şi peşte, aport de sare mai mic de 5g/zi 

- Hidratare corespunzătoare, deoarece rinichii au nevoie de apă pentru a dilua glucoza, necesarul zilnic de apă pentru un adult fiind de 45 ml/kg corp

 - Renunțarea la băuturi carbogazoase, sucuri concentrate, zahăr, alcool și fumat, fiecare fiind factori favorizanţi ai creșterii glicemiei și ai deteriorării aparatului cardiovascular;

- Exerciții fizice de intensitate moderată realizate cu regularitate -150 minute pe săptămână, cel puțin 3 zile/săptămână. Mişcarea ajută corpul să utilizeze insulina eficient. 

- Asigurarea unui somn odihnitor de 7 - 8 ore pe noapte, lipsa somnului putând influența negativ sensibilitatea la insulină la nivelul celulelor;

- Eliminarea factorilor de stres psihic sau creșterea rezistenței la stres, deoarece s-a constatat că hormonii de stres influențează secreția de insulină și nivelul glicemiei.