Maria Miron: «Am rămas gravidă, în ciuda lipsurilor»

Eu şi soţul meu nu ne-am gândit imediat după nuntă să facem copii. Ne doream să copilărim, deşi aveam amândoi 25 de ani, însă după vreo două luni, văzând o grămadă de mămici şi viitoare mămici, mi s-a trezit instinctul matern.

Aşa că am hotărât amândoi că ar fi timpul pentru un copil în viaţa noastră. Condiţiile pe care le aveam nu erau strălucite.

Pe atunci,locuiam cu socrii mei,dar asta nu ne-a făcut să ne schimbăm decizia. Am rămas gravidă într-o primăvară şi pot spune că am avut cea mai frumoasă sarcină,fără greţuri sau dureri de mijloc.

Mă plimbam indiferent de condiţiile de vreme. Noaptea,nu puteam să dorm şi începeam să mut mobila prin dormitor sau să împletesc hăinuţe bebeluşului care creştea în mine. Mi-am dorit foarte mult o fetiţă.

Nici nu concepeam că aş putea avea altceva decât o bebeluşă dulce şi drăgălaşă şi iată că,pe data de 27 noiembrie 2005,a venit pe lume Andra-Analis.

Când am sărutat-o pentru prima dată,am fost atât de fericită! Parcă toate visurile se îndepliniseră într-un singur minut. La ceva timp după aceea,ne-am mutat de la socri şi a început să ne meargă mai bine.

Acum aproape trei ani,pe 4 iunie,i-am dăruit şi un frăţior,pe Antonio Gabriel,şi suntem o familie cu adevărat fericită.