Este doliu în lumea muzicii. A murit un artist legendar
A murit bateristul american Roy Haynes la vârsta de 99 de ani. A fost unul dintre ultimii muzicieni ai epocilor swing şi bebop ale jazz-ului. Fiica sa Leslie Haynes-Gilmore a declarat că a murit în urma unei afecțiuni.
Roy Haynes cânta la tobe încă din copilărie
Decesul lui Roy Haynes a fost anunţat, marţi, de fiica sa, potrivit media americane. Născut în 1925 în Boston, Haynes a început să cânte la tobe încă din copilărie. „Întotdeauna mi-am dorit să fiu toboşar", a declarat el într-un interviu acordat site-ului JazzWax în 2008.
„Fratele meu avea beţe de tobă prin casă, iar acelea au fost primele beţe pe care le-am luat în mână. Simţul şi ritmul au fost întotdeauna prezente, de când mă ştiu", a adăugat artistul.
De unde i se trăgea porecla "Snap Crackle"
Roy Haynes a debutat în trupe de swing, iar la scurt timp după ce s-a mutat la New York, în 1945, a lucrat pentru Louis Armstrong, înainte de a colabora cu saxofonistul Lester Young. După un turneu susţinut alături de cântăreaţa Sarah Vaughan, în anii 1950, el a cântat cu „unul dintre cei mai buni toboşari cu care am lucrat vreodată", dar şi cu Stan Getz şi Eric Dolphy. Ulterior, Haynes a pus bazele propriei formaţii, spre sfârşitul anilor 1960.
Roy Haynes - a cărui poreclă "Snap Crackle" reflecta stilul său energic de a cânta la tobe a ieşit în evidenţă prin abordarea sa flexibilă a tempo-ului, care a influenţat artişti precum Tony Williams şi Jack DeJohnette.
A murit la 99 de ani
Vocea sa a fost folosită pentru un prezentator al unui post de radio de jazz din jocul video "Grand Theft Auto IV". Haynes a susţinut anual un spectacol de ziua sa de naştere, la clubul Blue Note din New York, până la vârsta de 90 de ani.
Decesul lui Roy Haynes survine la scurt timp după cel al unui alt mare interpret de jazz american format în era bebop, saxofonistul Lou Donaldson, care a murit sâmbătă, la vârsta de 98 de ani.
Detalii despre viața lui Roy Haynes
Haynes a fost un muzician extrem de versatil, adaptându-se cu ușurință la schimbările din lumea jazz-ului, de la bebop la post-bop și jazz-ul mai liber al anilor 60. A fost prezent pe numeroase albume de referință ale unor artiști precum Andrew Hill și Jackie McLean, iar în cariera sa solo a lansat discuri apreciate, cum ar fi Out of the Afternoon (1962), alături de Roland Kirk. În anii 1960, a format propria formație, Hip Ensemble, care reflecta spiritul său inovator.
Pat Metheny, un alt mare muzician care a lucrat cu Haynes la sfârșitul anilor"80, l-a descris pe toboșar ca fiind „manifestarea umană a tot ceea ce ar fi trebuit să însemne cuvântul «hip» înainte de a deveni un simplu cuvânt. Întotdeauna în acest moment, etern și clasic, dar în același timp, total nonșalant”.
A fost o sursă de inspirație pentru generațiile mai tinere
Roy Haynes a continuat să performeze și să înregistreze până în anii 2010, fiind considerat o sursă de inspirație pentru generațiile mai tinere de muzicieni. Lăsând o moștenire imensă, el a influențat nu doar pe cei mai mari jazz-iști ai lumii, dar și pe tineri artiști care au crescut cu muzica sa inovativă.
Haynes a lăsat în urmă doi fii, Craig și Graham, ultimul fiind un cornetist remarcabil în lumea nu-jazz-ului, și un nepot, bateristul Marcus Gilmore, care continuă tradiția familiei în muzica jazz.
