14 ani fără Cornel Fugaru. Amintirile lui Vlad Fugaru, unicul lui fiu: „Nu ne-am luat rămas bun, așa cum se cuvine. Nu știa că se va duce”
Cornel Fugaru, solistul atât de iubit de români, s-a stins din viață în urmă cu 14 ani, la scurt timp după ce a fost diagnosticat cu o boală „nemiloasă și parșivă”. Cei care l-au iubit și i-au apreciat incontestabilul talent muzical îl păstrează și acum în suflet. A fost, nu numai un artist desăvârșit, ci și un om cu suflet bun. Vlad Fugaru, unicul fiu al lui Cornel Fugaru și al Mirelei Voiculescu, ne-a povestit cu nostalgie despre părintele său drag, plecat mult prea devreme. Vă prezentăm și câteva fotografii de familie, păstrate cu sfințenie în albumul cu amintiri...
„Tata era un om sensibil și bun, care iubea oamenii și viața”
Vlad Fugaru (37 de ani) ne-a povestit,
cu emoție și cu nostalgie, despre regretatul său tată, Cornel Fugaru, despre
omul din spatele scenei:
„Tata a fost un om sensibil și bun, care iubea
oamenii, florile și animalele, viața. Îi placea să glumească, avea mereu câte o
vorbă de duh. Împreună cu el îmi plăcea să ascult muzică, ne uitam împreună la
meciurile de fotbal și la filmele de acțiune.
Și-ar fi dorit poate să îl urmez, în carieră, de aceea a și insistat să iau lecții de pian, dar nu a fost să fie, nu am moștenit talentul lui extraordinar. Amintiri frumoase cu tata sunt multe, dar una dintre ele este mai specială.
Aveam 11 ani și am participat la prima ediție a Festivalului Internațional al Nilului, de cântece pentru copii, de la Cairo: tata-compozitor, mama-textier, iar eu interpret. Se pare că m-am descurcat destul de bine și am câștigat locul al treilea. A fost pentru primă dată când am simțit cu adevărat că tata a fost foarte mândru de mine”.
„Tata a jucat fotbal, în tinerețe, la Dinamo”
Aveau și pasiuni comune, muzica și sportul:
„Pentru tata, muzica nu a fost doar o pasiune, a fost sensul lui de a fi. Eu am crescut într-o familie care a iubit muzica, așa că asta nu se putea să nu îmi influențeze și mie viața. Chiar dacă, de-a lungul timpului, genurile preferate de noi nu au coincis întotdeauna, am învățat de la părinții mei criteriile după care să recunosc calitatea și azi pot să îi înțeleg mult mai bine.
Un alt domeniu, care ne-a pasionat pe toți trei, a fost sportul. Tata a jucat fotbal, în tinerețe, la Dinamo, iar mama, baschet. Și astăzi, când timpul ne permite, mă întâlnesc cu prietenii mei „să batem mingea”, mai spune Vlad Fugaru, exclusiv pentru Click!
„De mic semănam la chip mai mult cu tata”
Există însă și o incredibilă asemănare fizică între Vlad și Cornel Fugaru, remarcată, cândva, și de bunul lor prieten Marius Țeicu:
„Se pare că de mic semănam la chip mai mult cu tata. Când aveam cam o lună și un pic, prietenul lui tata, compozitorul Marius Țeicu, a venit la noi în vizită, cu aparatul de filmat (noi nu aveam încă pe atunci) ca să-mi facă prima filmare. După ce m-a văzut, a întrebat-o glumeț pe mama: „Mirela, tu unde ai fost când s-a conceput acest copil? E tot numai taică-său!”, a mai adăugat Vlad Fugaru, exclusiv pentru Click!
„Boala care ni l-a răpit pe tata e parșivă și nemiloasă”
Solist și compozitor, Cornel Fugaru s-a stins din viață pe 13 iulie 2011, la vârsta de 70 ani. Medicii s-au luptat să îi salveze viața, însă boala fusese descoperită mult prea târziu:
„Boala care ni l-a răpit pe tata e parșivă și nemiloasă. Simptomele apar mult prea târziu, de multe ori, și de aceea șansele de supraviețuire sunt scăzute. A fost acesta și cazul lui. Boala a fost descoperită întâmplător, când era deja cancer în stadiul IV, cu multiple metastaze, iar medicii ne-au spus că nu sunt șanse de supraviețuire.
„Mama a ținut secret față de tata gravitatea bolii lui”
S-a stins în două luni… Mama a ținut secret față de tata gravitatea bolii lui și, în ultimele trei săptămâni, când a fost nevoie să-l interneze în spital, a stat cu el zi și noapte, ca să-l îngrijească și să-i ridice moralul. S-a făcut totul pentru ca el să nu sufere și să nu aibă dureri. Iar Dumnezeu a fost bun cu el și nu l-a lăsat să se chinuie.
În acele ultime zile, eu îmi pregăteam lucrarea de masterat și tata m-a încurajat să îmi fac treaba bine. Nu ne-am luat rămas bun, așa cum se cuvine, pentru că el nu știa practic că se va duce. La ultima mea vizită, la spital, el era inconștient, iar eu l-am rugat doar să mă ierte pentru tot ceea ce am greșit și l-am supărat, cândva...”.
„Am studiat Economia turismului și administrarea afacerilor în turism”
Deși a moștenit talentul muzical al părinților, Cornel Fugaru și Mirela Voiculescu, iată că Vlad Fugaru s-a retras de timpuriu din lumina reflectoarelor, alegând o cu totul altă meserie:
„Muzica a fost și va rămâne un hobby pentru mine. Am cântat pe scenă pentru că mi-a plăcut și nu pentru că m-au „împins” părinții mei. Când, mai târziu, emoțiile au devenit prea mari, am renunțat la scenă și m-am retras în spatele pupitrului ca DJ., însă tot ca un „hobby”.
Călătorind mult cu tata și cu mama, prin lume, m-am îndrăgostit însă de turism și de aceea am studiat Economia turismului și administrarea afacerilor în turism. Lucrez pentru unul dintre cei mai mari touroperatori germani, pentru branchul din Austria”.
„Din păcate, piesele lui Cornel Fugaru nu prea mai sunt difuzate la radio”
Melodiile de suflet din repertoriul artistului, trecut în neființă, sunt însă difuzate tot mai rar. Trist, dar adevărat:
„Din păcate, piesele lui Cornel Fugaru, dar și cele ale altor compozitori din generația lui, nu prea mai sunt difuzate la radio. Mi-aș dori ca tinerii de azi să redescopere creațiile lui, pline de sensibilitate și care aveau un mesaj de transmis.
Noi am decis să colaborăm cu Casa de producție Roton și sper ca, în viitorul apropiat, datorită sprijinului domnului Cătălin Muraru, unele dintre refrenele lui Cornel Fugaru să revină în atenția publicului, în haine noi”, ni s-a mai confesat Vlad Fugaru, exclusiv pentru Click!
Vă mai amintiți de piesa lui „Spune-mi”, care i-a adus numeroase trofee sau de melodia „A venit toamna”, pe care Cornel Fugaru o interpreta cu atâta emoție? Versurile lui Nichita Stănescu îți dau și acum fiori: „A venit toamna/, Acoperă-mi inima cu ceva/, Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta/, A venit toamna/, Mă tem că n-o să te mai văd uneori...”
Videoclipul
.
