Jorge și fiul său, parteneri pe terenul de golf! Ce pasiuni îi leagă: „Suntem amândoi elevi”

Jorge (44 de ani) a descoperit golful datorită fiului său, David, iar acum învață împreună un sport care le oferă timp doar între băieți.

1/5

Jorge și fiul său, parteneri pe terenul de golf! Ce pasiuni îi leagă: „Suntem amândoi elevi” Foto: click.ro

Dacă fotbalul, pasiunea artistului, nu l-a atras pe cel mic, golful și muzica și-au găsit locul printre preocupările lui. 

Într-un interviu despre relația tată–fiu, Jorge ne-a vorbit despre educație, despre bucuria de a fi prezent în viața copiilor săi și despre lecția primită de la propriul tată, pe care o transmite mai departe: „Capul sus, nasul jos!”.

„Boys time. Dacă nu i-a plăcut fotbalul, ca să jucăm împreună, am găsit alt sport prin care să petrecem timp împreună. Cine ar fi crezut că fix golful îi place? Eu, care nu am jucat în viața mea și nici educație în sensul ăsta nu am avut, căci pe maidan, la noi, se bătea mingea”, a povestit Jorge despre activitatea pe care o împarte cu David.

Artistul a ales să intre în lumea fiului său și să învețe alături de el. Dincolo de lecțiile de golf, cei doi petrec timp împreună lucrând la matematică și engleză, iar Jorge urmărește cu bucurie și înclinația lui David către pian. Despre pasiunile băiatului, așteptările unui părinte și moștenirea sufletească primită de la tatăl său, Jorge ne-a răspuns pe larg.

„Eu n-am crescut în spiritul golfului”

Click!: Jorge, v-am văzut pe tine și pe David la golf. Cine pe cine a atras spre acest sport și cum reacționează fiul tău când te învinge sau când pierde?

Jorge: David este cel care a descoperit golful și, într-un fel, m-a atras și pe mine în lumea acestui sport. Eu n-am crescut în spiritul golfului. Am copilărit la Constanța, unde mingea se bătea pe maidan și fotbalul era la ordinea zilei. (râde.)

Dar am observat, încă de când mergeam cu David la locurile de joacă, faptul că era foarte atras de golf. Avea o răbdare și o perseverență ieșite din comun pentru vârsta lui. Putea să stea foarte mult timp concentrat, încercând să lovească mingea cât mai bine. Și mi-am dat seama că acolo există o pasiune care merită încurajată.

Cum fotbalul, marea mea pasiune, nu l-a atras niciodată, m-am gândit că ar fi frumos să descoperim un sport pe care să-l practicăm împreună. Așa că am început și eu să învăț golf, odată cu el.

Deocamdată nu suntem în etapa în care să vorbim despre cine câștigă și cine pierde. Suntem amândoi elevi. Învățăm tehnica, ne antrenăm răbdarea și încercăm să devenim mai buni de la o lecție la alta.

Și cred că asta e una dintre cele mai frumoase lecții pe care i le poate oferi sportul unui copil: nu trebuie să fii mai bun decât cel de lângă tine, ci mai bun decât ai fost ieri.

Click: Ce îl pasionează acum pe David? Mai este fotbalul printre preferințele lui sau golful a câștigat teren?

Jorge: Golful a câștigat clar teren. (Zâmbește.) Sincer, cred că fotbalul n-a fost niciodată pasiunea lui. Eu mi-aș fi dorit, poate, să alergăm împreună după minge, dar am înțeles că nu trebuie să-i transmit copilului meu pasiunile mele, ci să-l ajut să și le descopere pe ale lui.

În schimb, îi place foarte mult muzica. Învață să cânte la pian și observ că are o sensibilitate aparte în direcția asta. Mă bucur să-l văd explorând și descoperind lucruri noi.

Sper să continue pe drumul acesta, atât cu golful, cât și cu muzica, atât timp cât îi aduc bucurie.

Până la urmă, asta ne dorim pentru copiii noștri: să evolueze în fiecare zi, să-și descopere abilitățile, să capete încredere în ei și, mai ales, să fie fericiți în ceea ce fac.

Nu-mi doresc ca David să devină ceea ce mi-aș fi dorit eu să fiu. Îmi doresc să devină cea mai frumoasă versiune a lui.

Click!: Între muzică, televiziune și celelalte proiecte, cum îți faci timp doar pentru voi doi? Ce activitate cu David nu ai rata, indiferent cât de încărcată este agenda?

Am înțeles cât de importantă este prezența noastră în viața lui, mai ales la activitățile organizate de școală.

Am observat că David este foarte afectat atunci când mami sau tati nu pot ajunge la un eveniment important pentru el. În cinci ani de școală, mi s-a întâmplat o singură dată să ratez o astfel de activitate. Îmi amintesc și acum cât de îngândurat și supărat era. Pentru mine, reacția lui a spus mai mult decât o mie de cuvinte.

Atunci am realizat încă o dată că, pentru un copil, prezența părinților în anumite momente valorează enorm.

De aceea, fac tot posibilul să nu lipsesc de la activitățile lui școlare. Sunt recunoscător că profesia mea îmi oferă un program suficient de flexibil încât să-mi pot organiza timpul și în jurul familiei.

Sigur că există perioade foarte aglomerate, dar încerc să-mi stabilesc prioritățile în așa fel încât să fiu prezent cât mai mult.

Copiii nu au nevoie doar să le spunem că îi iubim. Au nevoie să ne vadă acolo, în public, la serbare, la competiție, în momentele care pentru ei înseamnă totul.

Și cred că, peste ani, David nu-și va aminti câte proiecte am avut eu, ci momentele în care am fost lângă el.

„Lucrăm împreună acasă la matematică și engleză”

Click!: Ce pretenții are David de la tine ca tată și ce așteptări ai tu de la el? Când vine vorba de școală și sport, cât contează rezultatele și cât contează să-i placă ceea ce face?

Jorge: Nu le-aș numi neapărat pretenții. Cred că vorbim mai degrabă despre educație, despre valori și despre responsabilitatea noastră, ca părinți, de a le oferi copiilor cât mai multe instrumente pentru viață.

Eu sunt foarte atent la abilitățile pe care David le poate dezvolta. Nu mă interesează doar rezultatele imediate, ci mai ales procesul prin care ajunge la ele.

Îmi doresc să încerce lucruri noi, să iasă din zona de confort, să-și antreneze mintea să fie deschisă către experiențe diferite. Nu cred că îi facem întotdeauna un bine unui copil dacă îl ținem doar în zona lucrurilor care îi plac și la care se pricepe deja.

De exemplu, David face kickboxing de trei ani. Nu a fost niciodată activitatea lui preferată, dar merge o dată pe săptămână și, ușor-ușor, începe să-i prindă gustul. Pentru mine, acesta este un câștig important. Învață disciplina, perseverența și faptul că uneori satisfacția vine după ce depășești dificultatea inițială.

În paralel, merge la pian, face golf, lucrăm împreună acasă la matematică și engleză. Suntem foarte implicați în educația lui și încercăm să petrecem cât mai mult timp alături de el.

Nu vreau să-l cresc cu presiunea de a fi primul în toate. Vreau să înțeleagă că efortul, consecvența și curajul de a încerca sunt mai importante decât un rezultat de moment.

Și, dincolo de toate aceste activități, încercăm să-i transmitem felul nostru de a privi viața.

Îmi doresc să crească având curajul să încerce lucruri la care încă nu este bun. Pentru că acolo începe, de fapt, evoluția.

Click!: Pe măsură ce crește, în ce privință îți seamănă tot mai mult și cu ce te surprinde? Care a fost cel mai recent moment în care te-a făcut să te simți un tată mândru?

Jorge: Eu mă simt mândru de copiii mei în fiecare zi. Și spun asta gândindu-mă la toți trei: Karina, Ilinca și David.

Nu fac diferențe între ei și nici nu cred că mândria unui părinte ar trebui să fie condiționată de performanțele copilului.

Pentru mine este foarte important ca fiecare dintre ei să știe că are susținerea mea, indiferent de drumul pe care alege să meargă în viață.

Nu le-am impus niciodată ce meserie să aleagă sau ce ar trebui să devină. Am încercat, în schimb, să le prezint opțiuni, să le explic ce oportunități există în diferite domenii, care sunt avantajele, dar și părțile mai puțin frumoase ale fiecărei industrii.

Cred că rolul meu este să le ofer informații, experiență și încredere, nu să iau deciziile în locul lor.

David seamănă și cu mine, și cu mama lui. Dar observ la el o înclinație către muzică și un talent pe care mă bucur să-l descopăr.

Și știi ce fac? Îl las în pace. (Râde.) Îl las să exploreze, să cânte, să descopere singur ce simte. Nu stau lângă el să-i spun cum ar trebui să cânte sau ce ar trebui să facă.

Vreau să aibă libertatea de a-și construi propriul univers.

Mă bucură fiecare pas pe care îl face, fiecare lucru nou pe care îl învață, fiecare moment în care îl văd că devine mai sigur pe el.

Nu am nevoie ca David să-mi demonstreze ceva ca să fiu mândru de el. Sunt mândru de omul care devine, în ritmul lui.

Click!: Ce ai preluat de la tatăl tău în felul în care îl crești pe David? Ce lecție primită de la el îi transmiți astăzi fiului tău și ce alegi să faci diferit?

Jorge: Cea mai importantă lecție pe care am primit-o de la tatăl meu a fost una foarte simplă, dar cu o profunzime pe care am înțeles-o tot mai bine odată cu trecerea anilor:

„Fii smerit, fiule!”

Sunt cuvinte care au rămas cu mine și pe care, la rândul meu, încerc să le transmit copiilor mei.

Eu am adaptat această lecție într-o expresie pe care o spun adesea și la podcastul meu, „Vorba lu’ Jorge”: „Capul sus, nasul jos!”.

Capul sus în zilele mai puțin bune. Când viața te pune la încercare, când lucrurile nu ies așa cum ți-ai dorit, când ai parte de eșecuri sau dezamăgiri. Să nu te victimizezi, să nu te lași doborât, să-ți păstrezi atitudinea pozitivă și să cauți soluții.

Și nasul jos în zilele în care ești în glorie. Când ai succes, când primești aplauze, când lucrurile îți ies extraordinar de bine. Să nu uiți de unde ai plecat, să nu ți se urce succesul la cap și să-i tratezi pe oameni cu același respect, indiferent cine sunt.

Cred că smerenia nu înseamnă să te consideri mai puțin valoros decât ceilalți. Înseamnă să-ți cunoști valoarea fără să simți nevoia să te așezi deasupra nimănui.

Iar dacă ar fi să spun ce încerc să fac diferit în relația cu David, aș spune că îmi doresc să-i ofer cât mai mult spațiu să se descopere singur, să-și exprime emoțiile, să pună întrebări și să aibă curajul de a-și alege propriul drum.

Vreau să știe că poate veni la mine nu doar atunci când reușește, ci mai ales atunci când greșește.

Pentru că, dincolo de educație, rezultate și toate lecțiile pe care încercăm să le transmitem copiilor noștri, cred că cel mai important lucru este relația pe care o construim cu ei.

Tata m-a învățat să fiu smerit. Eu îmi doresc să-l învăț pe David să fie smerit, dar să aibă și curajul de a fi el însuși.

Iar dacă va reuși să meargă prin viață cu capul sus și nasul jos, voi ști că i-am transmis una dintre cele mai importante moșteniri primite de la tatăl meu.