Recunoști personajul? „Regina singuratică” joacă în 20 de filme. Se refugiază la Paris, fuge de Securitate, unde cunoaște iubirea. În țară, e dată uitării
În anii '70 și '80, Enikő Szilágyi era considerată una dintre cele mai frumoase și mai talentate actrițe ale României. Cu o carieră fulminantă în teatru și film, cu roluri marcante în peste 20 de producții cinematografice, numele său se rostea cu admirație în cercurile culturale. A jucat în pelicule celebre precum Secretul lui Bachus, Ultima noapte de dragoste, Capcana mercenarilor sau Misterele Bucureștilor, și a apărut alături de Adrian Pintea pe coperta revistei „Cinema”.
De ce a ales Erikő a ales exilul
Dar dincolo de strălucirea scenei se ascundea presiunea regimului. În vara lui 1988, cu jumătate de an înainte de căderea comunismului, Enikő a ales exilul. Fuga ei din România, împreună cu soțul, nu a fost doar un act de eliberare personală, ci și un răspuns la hărțuirea constantă a Securității. Rămași în Occident după o excursie, s-au stabilit inițial în Olanda, apoi în Belgia, iar în cele din urmă la Paris, unde trăiesc din 2005 într-un cartier boem, alături de mari nume ale cinematografiei franceze.
Și-a reinventat cariera
Departe de țară, Enikő și-a reinventat cariera. Dacă în Ungaria a continuat să joace teatru, în Franța a cucerit scena muzicală cu vocea sa de mezzo-soprană, interpretând piese ale unor titani precum Edith Piaf, Jacques Brel, Maria Tănase, Kurt Weill sau Barbara. Succesul său în spectacolele pariziene, precum Un kaddish pour Barbara sau Enikő Szilágyi chante Kurt Weill, Boris Vian, i-a consolidat reputația de artistă completă, curajoasă și profund europeană.
Cu toate acestea, România a rămas tăcută. Enikő Szilágyi nu a mai fost invitată să urce pe scenă în țara natală. Deși a declarat în repetate rânduri că ar reveni cu drag, nimeni nu a chemat-o. „România este țara și sufletul meu. Tot ce am realizat și realizez este datorită țării mele dragi și oamenilor minunați care m-au educat și m-au iubit. Sper să mă mai întorc. Dacă mă vor chema…”, mărturisea artista într-un interviu din 2016.
A fost numită „Regina singuratică” de poetul Ádám Nádasdy – o formulare care exprimă cu subtilitate complexitatea ei: o femeie nobilă, discretă, cu o forță interioară copleșitoare. „Este o artistă care creează lumi în jurul ei, în orice țară și în orice limbă se adresează publicului său. Creația e un act solitar, dar creează comunități”, nota un critic.
Pe blogul personal, actrița Enikő scria: „Nu am făcut niciodată compromisuri. Profesia mea este o vocație, un proces continuu de învățare. Este sanctuarul meu, grădina mea de secrete”. A jucat în texte grele și rafinate, de la Marie Stuart de Schiller până la Crimă și pedeapsă sau piese de Beckett, Pirandello, Ibsen, Lorca și Shakespeare. Cariera ei e o punte între culturi, un model de curaj artistic și integritate.
Astăzi, Enikő Szilágyi e mai cunoscută în Paris decât în Cluj, mai aplaudată în sălile din Montmartre decât pe scena Naționalului. Dar poate că această regină a emoției, a poeziei și a tăcerii merită, într-un final, să fie și regina reamintită a României.
