FotoRevedere după 40 de ani! Prin câte a trecut Oana Sîrbu, în liceu, în „Epoca de Aur”: „Directoarea ne mai altoia cu un băț!”

Pentru Oana Sîrbu, vara lui 2026 a venit cu o dublă aniversare: 40 de ani, de la absolvirea Liceului de filologie-istorie „Iulia Hasdeu”, din București, și tot atâția, de la premiera filmului de succes „Liceenii”. În exclusivitate pentru Click!, artista ne-a vorbit despre emoționanta revedere, cu foștii colegi, dar și despre rigorile din învățământul românesc, în anii 80, când profesorii erau cu mult mai severi. 

1/8

banner oana sarbu png

„Anii de liceu n-au fost pe cât de speciali au fost cei de școală generală”

Oana Sîrbu (58 de ani), solistă și actriță, susține că s-a simțit mult mai legată de anii de școală generală, decât de cei de liceu, când profesorii nu mai erau atât de îngăduitori: 

„Pentru mine, anii de liceu n-au fost pe cât de speciali au fost cei de școala generală. Poate fiindcă le păstrez o vie amintire fiecăruia dintre profesorii mei de la Școala nr 52, Iancului. Ei au reprezentat adevărate modele pentru mine și la multe dintre aniversarile școlii am fost prezentă. Pe unii i-am întâlnit și în străinătate, în spectacole pentru diaspora”, spune ea, exclusiv pentru Click!

„Directoarea liceului, o persoană foarte severă, ne aștepta, câteodată, după poarta laterală, cu un băț”

Are și amintiri, deloc plăcute, din anii de liceu. Însă, la acea vreme, singurul ei mare vis era să cânte, să fie pe scenă, să strălucească în lumina reflectoarelor: 

„Anii mei de liceu au fost destul de cenușii...erau anii '82-'86, când viața-n România devenise grea. Personal, doream să cânt, era singurul meu vis, veneam cu chitara la școală, mă suiam pe bancă și le cântam colegelor. Mi-au amintit ele, de curând!

„Îmi doream foarte mult să fiu pe scenă”

Duceam muncă de lămurire cu ai mei să mă lase la concursuri, mergeam cu mama la repetițiile corului Preludiu, unde activam. Mai apoi, la Școala populară de artă...îmi doream foarte mult să fiu pe scenă!

Colegii mi-aminteau că mai...lipseam, mă schimbam la liceu de câte-o pereche de pantofi, ca să nu mă vadă directoarea liceului, o persoană foarte severă, care ne-aștepta, câteodată, după poarta laterală, cu un băț, ca să ne mai altoiască, dacă aveam ciorapi colorați, de exemplu. Sau dacă aveam matricola necusută și doar prinsă-n ace! Teribil!”, ni s-a mai confesat Oana Sîrbu, exclusiv pentru Click!

În ultimul an de liceu a jucat în filmul „Liceenii”

Dar și alt profesor ținea la respectarea regulamentului, la orele sale de practică: 

„Mai făceam practică...aveam un profesor, Iancu Săceanu, mereu îmi dădea cu mâna pe gene și-mi reproșa că mă dau cu rimel. Nu-mi dădeam, firește! Îmi amintesc de fișele la limba română... Eram 36 de fete și 5 băieți! 41 de copii în clasă, la Liceul de filologie-istorie „Iulia Hasdeu”. 

E prima oară când ne-am întâlnit, după 40 de ani...ei s-au mai întâlnit, din 10 în 10 ani. Mi-a fost drag să-i revăd, cu unii dintre ei am colaborat în timp, la TVR. Într-a XII-a deja participasem la „Steaua fără nume”, și la „Mamaia '86”, unde am obținut „Premiul tinereții”. Apoi, firește, „Liceenii”! Tot într-a XII-a. Se împlinesc tot 40 de ani, și de la „Liceenii”. Timp, încotro mergi?“.

„Am depănat amintiri, despre penibilul cerințelor de atunci”

Cum a decurs întâlnirea la liceu, adupă 40 de ani de la absolvire? S-a lăsat, firește, cu îmbrățișări. În plus, au depănat amintiri și s-au amuzat pe seama cerințelor vremii, din „Epoca de Aur”:

„Am depănat amintiri, savuroase, despre penibilul cerințelor de-atunci, dar, mai ales despre vocația de dascăli a profesorilor noștri. Ne-am distrat, îmbrățișat, am strigat catalogul, am făcut turul liceului, căruia i-au mai dispărut din niște lambriuri sofisticate, rămânând o clădire somptuoasă (care era poreclită #Bastilia), am făcut fotografii. Unii foști colegi au plecat din țară demult, construindu-și destine departe de România și de români. Timp, încotro mergi?", ne-a mai povestit Oana Sîrbu, exclusiv pentru Click!